|
|
» Masacre din 1917-1918
| |
"Natia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaste decât victoria. In noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Ghinghis-Han"..
"Nincs kegyelem" (Fără îndurare) de Ducso Csaba, Budapesta, 1939 |
| |
|
| |
Tăranul român Onet Petre din satul Ianculesti (jud. Satu Mare), schingiuit de trupele de ocupatie maghiare în noaptea de 11 Octombrie 1940 si decedat la 31 Octombrie în spitalul central din Arad
|
| |
|
| 65 de ani de la Diktatul de la Viena
 - pentru ca istoria sa nu se repete -
"...Vin refugiati romani. Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal, sa inceapa o viata noua...In teritoriile ocupate, oamenii sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati..."
(Ferenczy Gyorgy, "Golgota in Transilvania", 1941)
La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul dictat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o parte a stravechiului pamant romanesc al Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km, cu o populatie de 2609007 locuitori - mai mult de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui - intra sub dominatia Budapestei.
Intre septembrie 1940 - octombrie 1944, pentru romanii aflati sub ocupatia ungara viata de zi cu zi s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare tragedie. »» continuare | | | Dictatul de la Viena. Atrocitati maghiare contra românilor
Dictatul dela Viena, impus Romaniei de Germania nazista si Italia fascista, la cererea insistenta a Ungariei horthyste, a fost unul din cele mai brutale acte de brigandaj international savarsite in preajma si in cursul celui de al doilea razboi mondial. Se smulgea prin acest nedrept si repudiat act, din trupul Romaniei, un teritoriu de 42,243 km.2 cu o populatie de 2.603.589 locuitori, dintre care 1.304.898 romani si numai 968.000 maghiari. »» continuare | | | IERTĂM, DAR NU UITĂM!
Răzvan Ducan, Revista Agero Stuttgart
Pe lângă tristele adevăruri ştiute şi numite Trăznea, Ip, Moisei, Sărmaşu, Sucutard, Mureşenii de Câmpie, etc. din timpul odiosului Dictat de la Viena şi al perioadei imediat următoare celui de al II-lea război mondial, sunt şi adevăruri nespuse încă, sau spuse parţial. Un exemplu edificator: satul Corneşti, din judeţul Mureş.
Dictatul, impus samavolnic României, la 30 august 1940, de către Germania hitleristă şi Italia fascistă, răpea acesteia nord-vestul Transilvaniei, anexându-l Ungariei. Mai exact un teritoriu de 43.429 kmp, cu peste 2.667.000 de locuitori, din care mai multe de jumătate erau români. Ungaria vedea în acest fapt al anexării un prim-pas pentru ţelul său revizionist, revanşard, de anihilare a Tratatului de la Trianon din 1920, şi de refacere a himerei "Ungariei Milenare", (şi) prin alipirea la ea a întregii Transilvanii. Văzându-se cu aceşti "primi saci în căruţă", datorită "manei cereşti" primite de la Hotelul Belvedere din Viena, în acel sfârşit de august '40, Ungaria horthystă a considerat necesar, ca un pas spre dezideratul propus, anihilarea, cu orice preţ, a elementului românesc preponderent. S-a văzut, astfel, pusă în postura de a avea posibilitatea punerii în practică a ideilor permanentei propagande antiromâneşti făcute, după, dar şi înainte, de Trianon. »» continuare | | | Când ţara si-a pierdut identitatea (1)
Raoul Şorban, Invazie de stafii
Protestul popular, oricât a fost el de energic, nu putea avea o pondere reala in modificarea deciziei de la Viena. Tot ce se spunea, se scria, se simtea ori se striga pe strazi, toate incercarile de a infrunta Diktatul se dovedeau a fi neputincioase in fata mecanismului puterii si a birocratiei politice manevrate de Germania, Italia si U.R.S.S. Aliantele si garantiile acordate României anterior anului 1940 cuprinse in documentele parafate cu buna credinta si speranta, datorita schimbarii brusce intervenita pe scena politica mondiala prin intelegerea dintre Germania nazista si Uniunea Sovietica, nu mai aveau nici o valoare intrinseca pentru România. »» continuare | | | Solutii politice prin crime
Raoul Şorban, Invazie de stafii
Situatia românilor si evreilor din Transilvania de Nord (Ungaria) poate fi asociata cu invazia - si practica - raului, cu brutalizari, prigoane sadice practicate de institutii ungare de stat si sub indrumarea acestora, ca si de oameni de rând, care, acceptau cu supusenie obiceiul vremii. Printre practicantii raului a predominat tipul omului supus, ascultator, conformist, gata mereu si oricând sa satisfaca intentiile si dorintele puterii statului. Puterea avea nevoie de executanti dispusi sa tina sub controlul teroarei intreaga sfera a vietii "nationalitatilor" ca sa obtina supunerea timorata a cetatenilor. In momentul culminant al antisemitismului maghiar din anii razboiului, când au fost organizate ghetourile si convoaiele de deportati spre lagarele de exterminare din afara tarii (Ungariei), au fost ucisi 618.000 de evrei din Ungaria, din care aproximativ 200.000 erau transilvaneni. In privinta românilor exterminati, autoritatile Ungariei au preferat ca acestia sa fie anihilati prin structurile militare, intrucât in cadrul unei armate, aflata pe picior de razboi, puteau fi exterminati oameni fara limita si cu sânge rece, fiindca legile imperativelor militare pot justifica si asemenea actiuni. »» continuare | | |
Ruinele bisericii românesti din comuna Căpeni, judetul Trei Scaune, zidită în 1876, una dintre primele biserici românesti dărâmate de ocupantii unguri (Octombrie 1940)
|
| |
|
|
|
