Martiri Romani din Transilvania  
»HomeHome
»Martiriul Bisericii Ortodoxe Române din ArdealMartiriul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal
»Masacre din 1917-1919Masacre din 1917-1919
»Teroarea horthystăTeroarea horthystă
»Decembrie 1989Decembrie 1989
»Târgu Mureş 1990Târgu Mureş 1990
»CriminaliCriminali
»Filme, documenteFilme, documente
»FotografiiFotografii


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


 Martiri Romani din Transilvania back 

Jurnalul corespondentului TVR Dorin Suciu din decembrie 1989 pana in martie 1990
Roncea.ro (exclusiv)


21 decembrie 1989
Ora 18. (…) Acum sînt în faţa Comitetului Judeţean de Partid cel puţin 10.000 de persoane. Se scandează ! "Jos dictatorul!", "Libertate!", "Pentru copii!", "Sîntem fraţi"…

Ora 20. Se trage în aer cu gloanţe trasoare. Mulţimea fuge, apoi se regrupează. Se scandează în continuare. Cel mai impresionant răsună "Pentru copii!". E cutremurător, nu credeam să apuc clipa asta. (…)

22 decembrie

Ora 9. În faţa judeţenei" s-au strîns cel puţin 20.000 de oameni. Disperaţi şi dezlănţuiţi. Se spune că ieri seară au fost împuşcate vreo 15 persoane. Filmez, din fereastra unei clădiri de peste drum de judeţeana de partid. Mulţimea mă priveşte cu suspiciune. Unii cu ostilitate. Soldaţii la fel. Mi-e cumplit de frică.

Ora 12. Se trage ultima salvă. În aer, de bucurie: Ceauşescu a fugit! Mai multe gloanţe de înfig în zid la cîţiva metri de mine. Lumea se îmbrăţişează. Filmez şi plîng.

Ora 13. Pe ferestrele Comitetului Judeţean oamenii continuă să arunce portrete ale lui Ceauşescu şi tot felul de cărţi cu coperte roşii. Se ţin discursuri. Brusc, încerc o senzaţie stranie, apoi înţeleg: sînt în limba maghiară. Or, tot ce se scandase pînă atunci se scandase în limba română! Este aclamat frenetic Kiraly Karoly. Trimit pelicula filmată la Bucureşti cu rapidul de seară.

(…) Mulţimea a intrat în studioul 4 al televiziunii! Revoluţia, sau ce-o fi ea, se transmite în direct. Coordonator este Teodor Brateş, redactorul-şef de la Actualităţi, cel care în urmă cu câteva săptămîni încă îmi dicta mie şi tuturor corespondeţilor judeţeni frazele pe care trebuia să punem în gura secretarilor de partid şi de sindicat. Cele cu oamenii muncii care însufleţiţi de politica partidului şi de iniţiativele tovarăşului Ceauşescu expuse la ultima plenară vor depăşi planul cu nu ştiu cît la sută. (…)

23 decembrie.

(…) Seara stăm lipiţi de televizor. Se transmite ceea ce am filmat. Imagini de la Tîrgu-Mureş în timp ce se comentează revoluţia de la Braşov! Îmi vine să urlu. Telefoane de protest de la prieteni.

(…) La TVRL, pe post, ambasadorul Ungariei la Bucureşti. Petre Popescu, crainicul, care citeşte traducerea, se opreşte la un moment dat deconcertat: în text e vorba de "poporul maghiar din Transilvania". Reia corectînd: "minoritatea maghiară". Peste cîteva momente, o "greşeală" asemănătoare: "popoarele din Transilvania". Corectează din nou.

24 decembrie.

Plec cu colegul meu Dominik Füzesi, un maghiar cît 100 de români, care are grijă de mine ca de un frate mai mic, la Alba Iulia. Pe drum, nenumărate cordoane militare şi puncte de control. Filmez pe un deal situat deasupra unui depozit militar rămăşiţele carbonizate ale elicopterului cu care, în noaptea de 23 decembrie, generalii Nuţă şi Mihalea, arestaţi la Deva, erau duşi la Bucureşti. A fost doborît cu o rachetă sol-aer, se pare.

Pe Televiziunea Română Liberă, Géza Domokos anunţă formarea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, reprezentantă a "poporului maghiar din Transilvania". Nu-l mai corectează nimeni…

25 decembrie.

Astăzi s-a născut Cristos. Tot astăzi, Anticristul a murit. Mai exact, a fost împuşcat. Ciudate şi ironice sînt coincidenţele istoriei. (vezi şi 23 august 1939 şi 23 august 1944)

28 decembrie.

(…) Odorheiul Secuiesc. Aflu despre miliţienii omorîţi la Cristur, Dealu, Zetea. Români şi unguri. Filmez ruinele sediului miliţiei. Mi se povesteşte. Cumplit! De unde atîta bestialitate? Faptul ca omul e singurul animal care omoară din plăcere nu se susţine ca explicaţie. Primăria municipiului Odorheiul Secuiesc. Inscripţiile în limba română au dispărut. Toate sînt acum în limba maghiară. Probabil pentru că, aşa cum ne-a demonstrat pastorul Tőkés, limba română a fost un instrument de opresiune. "Est modus in rebus". Cum s-o fi traducînd în maghiară: "Mindennek van egy mertéke"? Există totuşi o măsură în toate…

Eu, care de obicei, vorbesc cu plăcere limba maghiară, pe care o ştiu aproape la nivel de limbă maternă, mă simt jignit şi vorbesc exclusiv în limba română.

Din acest motiv, făcînd antecameră la domnul Kolombán Gábor - preşedintele FSN local, unde se vorbeşte în limba maghiară - aflu în acest fel o mulţime de lucruri interesante: Ardealul va deveni autonom. Ba chiar că Odorheiul Secuiesc va deveni capitala unui viitor judeţ aflat sub jurisdicţia "patriei-mamă" etc. Dl. Hosszu Attila, care emite aceste elucubraţii, nu spune cum se va rezolva problema, dar e optimist.

Se pare că primul pas a fost făcut: s-a scos placa de marmură cu inscripţia "Glorie eternă ostaşilor români" de pe monumentul din localitate. Trecem şi pe la spital. Sosesc de zor maşini cu ajutoare din străinătate. Coordonează acţiunea domnul Levente şi nu mai ştiu cum: mustaţă zburlită, haină lungă de piele, scund şi autoritar, plin de importanţă. Întrerupe discuţia pe care o am cu unul dintre medici. Deocamdată hotărăşte: atît medicamentele cît şi manualele şi cărţile vor fi descărcate aici. Peste cîteva zile urmează să sosească şi maşinile de tipărit sau de copiat. Filmez. "Hai să plecăm de aici, avem copii. Să nu se prindă nimeni că eşti român" îmi şopteşte colegul Füzesi. Ieşim. Peste drum, ruinele Miliţiei. De altfel, aproape peste tot în judeţul Harghita sediile sau posturile de miliţie au fost atacate, devastate sau incendiate. Printre excepţii - Topliţa, oraş cu populaţie majoritar românească. Mă întorc la Tîrgu-Mureş obosit şi, mărturisesc speriat.

30 decembrie 1989

Mă întîlnesc cu Kovács S. - prieten al familiei "Aşa nu se mai poate - îmi spune. Vrem drepturi!" . "Ce drepturi? Îl întreb. Mă priveşte surprins şi încurcat.

Definiţie: "Opinia publică este un fenomen psiho-social care desemnează opţiunile unui public într-o anumită chestiune la un moment dat." Întrebare: cine, cum şi de ce are interesul să influenţeze opinia unui anumit public la un moment dat?

4 ianuarie 1990

Sînt informat telefonic că în judeţul Harghita, în urma evenimentelor orientate tot mai pronunţat împotriva populaţiei româneşti, s-a format un comitet de autoapărare constituit din jurişti, ingineri, muncitori, militari, profesori. În cadrul unor întrevederi separate, o delegaţie a comitetului a prezentat stările de lucruri din judeţ domnilor Dumitru Mazilu, prim-vicepreşedinte al FSN (?), şi domnului Károly Király (*), prim-vicepreşedinte CFSN, numit de dl Ion Iliescu al doilea om în stat, apelînd la stabilirea unor măsuri pentru instaurarea unui climat de ordine, linişte şi încredere.

5 - 10 ianuarie 1990

Continuă la Televiziune sarabanda adeziunilor, a luărilor de poziţie, etc. Psiho-sociologii trăiesc vremuri interesante, fără îndoială. Ca noi toţi de altfel. şi febra contestării "şefilor", a cadrelor de conducere, în general, e în noi. Criteriile sînt cel mai adesea tulburi sau tulburate. La Sovata a ajuns primar domnul Gáll, posesor a unui frumos cazier: delapidare, fals intelectual, uz de fals intelectual. Nu e singurul. Primar maghiar să fie… Încă o dată se dovedeşte că nu există ţambalagiu atît de neîndemînatic încît să nu reuşească să scoată cîteva sunete ciupind coarda naţionalismului. (vezi declaraţiile publice ale dr. Sallo de la I.B.C. Sovata: Ardealul pămînt unguresc etc.). În consecinţă, la Sovata a fost înfiinţat un sindicat pe criterii etnice. Ca şi la Poşta Tîrgu-Mureş de altfel…

12 ianuarie 1990

Ce jalnică e imitaţia! După exemplul celor din Capitală, şi la Tîrgu-Mureş s-au adunat în faţa Primăriei vreo 500 de oameni. Vor "Jos comunismul!" iar unii mai vor ceva: Ardeal autonom. Nici mai mult nici mai puţin! Încearcă să-i potolească domnul Elöd Kincses. Pare un tip rezonabil. (E. K. a fost campion la 100 m plat al României prin anii ….).

13 ianuarie 1990

Se vorbeşte tot mai insistent despre o posibilă separare a şcolilor pe criterii etnice. Soţia mea - născută şi trăită în Bucureşti, ea însăşi profesoară, îmi reproşează ca am adus-o în mijlocul acestui viespar. Unii dintre colegii maghiari n-o mai salută. Secţia maghiară a Studioului de radio Tîrgu-Mureş nu contribuie cu nimic la calmarea situaţiei. Dimpotrivă…

15 ianuarie 1990

Profesorul Florin Oproiescu mă anunţă că are informaţii sigure de la Ministerul Învăţămîntului că la întîlnirea de ieri a reprezentanţilor UDMR cu ministrul adjunct Attila Pálfalvi s-a cerut şi a fost aprobată separarea claselor române de cele maghiare la liceele "Papiu Ilarian" şi "Bolyai Farkas". Hotărîrea ar fi fost luată în lipsa reprezentanţilor cadrelor didactice române din Tîrgu-Mureş. Nu a fost consultat Inspectoratul şcolar judeţean iar delegatul trimis în numele UDMR, inspectorul şcolar Ernest Farkas, nu a informat corect Ministerul. Trăiască politica faptului împlinit!

18 ianuarie 1990

Sînt informat ca la şedinţa de ieri (de parcă eu aş putea filma ieri!) cadrele didactice române de la Liceul "Bolyai" au respins, în plenara consiliului profesoral, ideea de separare pe criterii etnice ca străină idealurilor Revoluţiei din decembrie. Aceasta e poziţia oficială. În particular mi se explică, de fapt, că deranjează maniera sau, mai bine zis, lipsa de manieră cu care sînt trataţi profesorii şi elevii români dintre care unii s-au simţit, încă din clasa întîi la acest liceu, "ca nişte leproşi".

19 ianuarie 1990

178 de elevi maghiari de la "Papiu" şi "Bolyai" care pînă acum au urmat, nesiliţi de nimeni, cursurile în limba română , să treacă în clase de limba maghiara. Chiar şi elevi din clasa XII-a, cu riscul de a-si compromite bacalaureatul şi admiterea! Întrebare: cine incită şi de ce? Oricum, indiferent de răspuns, prin formarea a 7 noi clase maghiare elevii români vor trebui să plece.

23 ianuarie 1990

Bucureşti

Îi informez pe colegii de la redacţia maghiară despre ce se întîmplă în şcolile din Tîrgu-Mureş, despre încercarea de a da afară peste noapte elevii români de la liceul "Bolyai", despre faptul că elevii maghiari de aici au aruncat cu bulgări de zăpadă în profesorii români, etc. Atît Boros Zoltan cît şi Simonfi Katalin resping "de plano" ceea ce le relatez. Intervine colegul Fuzesi care confirmă spusele mele. Cei doi sînt încurcaţi. Le propun ca, împreună cu redacţia social-educativă, să organizăm o masă rotundă cu intelectuali români şi maghiari pentru clarificarea poziţiilor şi intenţiilor. Sînt de acord. Petrovici, redactor-şef la "social-educativ" şi Vartan Arachelian găsesc ideea foarte bună.

24 ianuarie 1990

Dl. Ivanovici din partea FSN îmi mijloceşte o întîlnire cu prof. Dumitru Mazilu, prim vicepreşedinte al Consiliului FSN, de altfel cunoştinţa mai veche. Atacat violent de "România Libera", domnul profesor pare deprimat. Asculta destul de absent ceea ce ii relatez: atmosfera din Mureş şi Harghita, date complete, nume, situaţii. Găseşte buna ideea cu masa rotunda. Îl căută pe Domokos Geza la telefon, nu-l găseşte. Mă trimite la domnul Bitay Odon - şeful comisiei pentru naţonalităţi a FSN-ului. Ii relatez situaţia de la Liceul "Bolyai". Îmi răspunde textual: "Da, am stat de vorba cu generalul Scrieciu şi mi-a spus ca elevii români au scris pe zidul liceului "VA OMORÎM DACĂ NE DAȚI AFARĂ". N-am prezenta de spirit să mă ridic şi să plec fără sa-l salut.

27 ianuarie 1990

ştirile după unii, după alţii zvonurile, despre atrocităţile din zona Odorheiului circula tot mai insistent. Doua lucruri certe: mai mulţi intelectuali români, îndeosebi profesori, au plecat de aici. Pe de alta parte, Odorheiul Secuiesc riscă să sufere un fel de blocadă economica.

29 ianuarie 1990

La emisiunea în limba maghiară, Ministrul adjunct Palfalvi - bine cunoscut nomenclaturist - ilustrează cu succes principiul "Itt es most" - Aici şi acum. Nu e singurul. După revoluţie cam toata lumea vrea să obţină ceva "aici şi acum", sau cum se spunea în urmă cu 2000 ani "hic et nunc". Se pare că "marile idei" se reîntîlnesc peste milenii. Oricum, lucrul dracului psihologia umană…

30 ianuarie 1990

Elevii maghiari de la liceul "Bolyai" au intrat în grevă. Vor separarea imediată.

31 ianuarie 1990

Miercurea Ciuc. Intervin la Procuratura judeţeană . Lucrurile par să se lămurească. Cel puţin pentru mine. în 22 - 23 decembrie n-a fost vorba atît de uciderea unor miliţieni pentru ca erau români - de altfel, din cei 6 - 2 erau maghiari - cît de lichidarea lor ca simbol al autorităţii statului român în aceste locuri. Doamna procuror Maria R. (soţul român) îmi spune că mulţi colegi n-o mai salută. La întrebarea: "Cum s-a putut întîmpla în zona Odorheiului ceea ce s-a întîmplat? " mi se răspunde: "toţi erau convinşi ca "itt lesz magyar vilag" - "aici va fi lume ungurească".


Profanarea statuii lui Avram Iancu de la Targu Mures.
2 februarie
Atmosfera tensionată între, nu cred ca greşesc dacă scriu, cele două tabere. Românii se simt descurajaţi şi abandonaţi. Presa centrală tace sau, în cel mai bun caz, e ambiguă. "România liberă" pro Smaranda Enache. Florina mă roagă să ne înapoiem la Bucureşti.


5 februarie

"La commedia e finita." Telexul de la minister decide separarea şcolilor după criterii etnice. Poate e mai bine aşa…

7 februarie

Filmez la Sala Polivalentă şedinţa de constituire a Vetrei Româneşti… Atmosferă foarte fierbinte. Extrem de tranşant discursul domnului Zeno Opriş. Prin contrast, mă face să mă gîndesc la Theodor Roosevelt: "Speak gentley and carry with you a big stick". "Vorbeşte blînd dar poartă cu tine o bîtă mare!" După numai patru ore reacţie violentă a postului de radio Kossuth.

8 februarie

Mitingul elevilor români în curtea liceului "Bolyai". Se scandează: "Nici măcar în comunism nu era separatism", "Bolyai e al tuturor chiar şi a românilor", "Sîntem fraţi, nu ne separaţi", "Sîntem de naţionalitate copii". Interviu cu profesoara Ildiko Badescu. Foarte ponderata: cei din familii mixte se situează de obicei la extreme din complexe etnice sau pentru că el, copilul se identifică, probabil, ca şi în cazul sexului psihic, exclusiv cu unul dintre părinţi. Interesant de cercetat. 9 februarie Miting în faţa "Primăriei judeţene". Oribila creaţie lingvistică! Cei trei miniştri, domnii Stănăşilă, Demeny, Palfalvi a fost schimbat pentru forţarea separării, sînt copios fluieraţi şi huiduiţi de elevii români, ca şi Stamph. Sentimentul de frustrare al copiilor a atins intensităţi imprevizibile. Am fost martor la o scenă în care elevii şi-au alungat părinţii cu vorbe care sunau cam aşa: "Plecaţi acasă, ăsta e mitingul nostru, n-aţi fost în stare să faceţi nimic pentru noi!". Aceleaşi lozinci şi sloganuri ca şi în ziua precedentă. Filmez… E difuzat interviul împăciuitor cu Ildiko Bădescu. Atît eu, cît şi Fuzesi şi domnişoara Bădescu, primim telefoane injurioase şi de ameninţare. "O să va spînzurăm, bestii ce sînteţi!".

10 februarie.

Marş tăcut al maghiarilor. Cu o carte şi o lumînare în mînă. Organizare extraordinară. Coloana uriaşă condusă prin radiotelefon. Circa 80 - 90.000 de persoane venite special, mi se spune cu mîndrie, din trei judeţe: Mureş, Harghita, Covasna. O singură greşeală: toate lozincile, cu o singura excepţie, cea din capul coloanei, sînt în limba maghiară. De fapt, cui se adresează mitingul dacă nu autorităţilor române şi românilor? Efect psihologic covîrşitor. Sînt intimidat şi chiar speriat. Filmez. În final, rugăciune reluată în cor de mulţime şi discurs rostit de Sütö András.

Încerc să privesc fără prejudecăţi la fostul "chiriaş" al părinţilor mei daţi afara din casă pentru ca strălucitorul ex-reprezentant al realismului socialist din "obsedantul deceniu" să aibă condiţii optime de creaţie, să poată tăia porcul pe parchetul de stejar din sufragerie şi să-şi îmbunătăţească tirul în vederea participării la vînătorile ştabilor Regiunii Autonome Maghiare trăgînd cu puşca asupra candelabrelor din casă. Dacă a minţit domnul Gălaţianu Vasile, locatarul de la demisol care ne-a relatat toate orgiile distinsului cărturar, mint şi eu. Oricum, urmele de pe parchet mai există şi acum.

11 februarie

Intră pe post în aceeaşi emisiune a "Actualităţilor" reportajele din 9 şi 10 martie. Proteste din partea UDMR Mureş: cum am îndrăznit să comit blasfemia de a pune mitingul elevilor români alături de marşul tăcut? Le dau numărul de telefon al celor din redacţie. "Gafa" a comis-o domnul T. Brateş. Să-l înjure şi pe el. Dau numărul de telefon şi celor care mă ameninţă anonim. Apare la TVRL Domokos Geza care demonstrează că elevii români au fost manipulaţi şi deplînge făţărnicia (sic!) elevilor români din Tîrgu-Mureş care au îndrăznit să susţină ca sînt de naţionalitate copii. Despre făţărnicia marşului tăcut sau despre scopurile sale de intimidare, nimeni, nici o vorbă.

14 februarie

Ni se arata un articol al domnului Kiraly Karoly în "Romániai Magiar Szó" în care se demonstrează că maghiarii trebuie să rămînă maghiari, neavînd nimic în comun cu minciunile dacice, etc. Îmi amintesc cum l-au aclamat românii pe 22 decembrie….

18 februarie

Zavera din Bucureşti nu e imitată la Tîrgu-Mureş. Mă mir!

22 februarie

Bucureşti. Vorbesc cu domnul Răzvan Theodorescu, noul preşedinte al RTVRL. La şedinţa cu corespondenţii judeţeni îi povestesc despre situaţia de la Tîrgu-Mureş si-i propun organizarea unei dezbateri. Colegul V. Costin mă susţine. R.T. îmi demonstrează că acum e ineficient şi prea tîrziu. Mă tem ca are dreptate.

Colegii protestează că acaparez discuţia .

25 februarie

Campania electorală din Ungaria se apropie de apogeu. Cea mai ieftină metodă de a-ţi convinge alegătorii este că îmbrăţişezi cauza "poporului maghiar" din Transilvania.

27 februarie

Cineva a profanat statuia lui Avram Iancu din centrul oraşului, mînjind ceva indescifrabil cu vopsea roşie pe soclu. "Persoana rezonabilă" din 12 ianuarie, Kincses Elod, demonstrează cu logica avocăţească că românii au făcut-o. (Pica bine cacofonia din fraza anterioară.) Românii, pentru care Avram Iancu e un mit, simbolul naţional al românilor ardelean, un Dumnezeu!!! Orice român s-ar teme că i se usucă mîna dacă ar face aşa ceva.

A plecat la Bucureşti o delegaţie care va înmîna preşedintelui Ion Iliescu un dosar privind situaţia din Tîrgu-Mureş precum şi notele de turnătoare la Securitate ale dnei Smaranda Enache, directoarea Teatrului de păpuşi, fostă activistă de partid, care acum militează înfocat pentru separarea elevilor din şcoli!


Escaladarea si organizarea violentelor maghiare de la Targu Mures

5 martie
Teribil de tendenţioase emisiunile TV de luni ale redacţiei maghiare. Boros Zoltan face un joc inconştient de periculos. Nici Radio Tîrgu-Mureş în limba maghiară nu rămîne dator. Florina îmi povesteşte că în primele zile după emisiunile de luni nu te mai poţi înţelege cu elevii maghiari. Vrea să plecăm la Bucureşti.


8 martie

Veşti proaste de la Livezeni, unde pe data de 10 sau 11 februarie pastorul reformat, împreuna cu sătenii, a imitat marşul cu cărţi şi lumînări de la Tîrgu-Mureş înconjurînd şcoala şi speriind elevii români din clasele I - IV. Elevii şi profesorii sînt ameninţaţi de tot felul de beţivani care dau buzna în clase în timpul orei. Mi se cere să filmez. N-o fac pentru că aşa ceva n-are nici o şansă să intre pe post. Noi vrem să împăcăm, să stabilizăm, îmi explică domnul Teodor Brateş.

10 martie

La Sovata a fost doborîtă de pe soclu statuia lui Bălcescu. "Vatra Românească" protestează.

12 martie

Începe la IMF Tîrgu-Mureş greva studenţilor maghiari. Au posibilitatea de a da concurs de admitere în limba maternă, dar vor locuri separate la admitere. Fac cursuri în limba maghiară, dar vor ca şi lucrările practice precum şi practica medicală s-o facă tot în limba maghiară precum şi afilierea IMF Tîrgu-Mureş la o Universitate "Bolyai".

13 martie

Filmez greva. Studenţii maghiari stau pe scările institutului înfofoliţi în paturi cu o carte în mînă. Pe pereţi lozinci în limba maghiară. Au apărut foarte prompt reporteri străini, occidentali. Mulţi vorbesc maghiara. De exemplu, cei din Olanda…

15 martie

Miercurea Ciuc. Mă întîlnesc la ora 9 cu Nicolae Melinescu, coleg de redacţie venit din Bucureşti. Intenţionează să facă un reportaj la Ciumani cu constructorii de căsuţe de vacanţă în perspectiva cumpărării uneia. Surpriză pe drum. Începînd cu ieşirea din Miercurea Ciuc şi terminînd cu Ciumani lîngă Gheorgheni - toate satele au abordat tricolorul maghiar roşu-alb-verde. Sute şi sute de steaguri. Drapelul românesc doar pe clădirile oficiale. Coborîm din maşină, examinăm steagurile. Toate identice ca mărime, pînză de calitate, întrebăm, rîzînd cam galben dacă n-am fost cumva peste noapte ocupaţi de Ungaria şi noi nu ştim?

Este vorba, ni se explică, de aniversarea a 142 de ani de la revoluţia maghiară de la 1848. Rotundă cifră! Filmăm la Ciumani. La întoarcere oprim la Ciceu. Dinspre gară răsună din difuzoarele puse la maxim imnul de stat maghiar. La Miercurea Ciuc aflăm de la colegii de la "Adevărul Harghitei" că la monumentele lui Bălcescu şi Petofi din centrul oraşului în ciuda regulilor de protocol, primul a fost arborat drapelul maghiar.

16 martie.

Ne întoarcem la Tîrgu-Mureş. Ora 18. La intersecţia din cartierul Tudor Vladimirescu lume adunată. În cursul zilei, a avut loc un incident la farmacia nr. 28. Informaţii confuze: n-au vrut să servească un bătrîn pentru ca vorbea româneşte, s-a arborat o lozincă şi drapelul maghiar, oamenii se contrazic. Cert este că sînt iritaţi. N-am făcut niciodată paradă de românism, dar şi eu mă simt jignit.

Ora 20. În apropierea locuinţei mele de pe B-dul 1 Decembrie 1918 o maşină marca "Trabant", condusă de un maghiar, intră în plină viteză în coloana de români, care, cu steaguri tricolore, se îndreaptă spre centru. Sînt rănite 14 persoane, una foarte grav. Trabantul e răsturnat şi i se dă foc. Demonstraţie în fata căminelor studenţeşti. Se scandează "Trăiască, trăiască, trăiască Ardealul, Moldova şi ţara Românească".

Aflu de la televizor că pastorul Tőkés, care cu vreo lună înainte a declarat că a fost "oprimat de limba română", cere preşedintelui Bush să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate. Mă îndoiesc că, în felul acesta, cineva va obţine vreodată clauza minorităţii celei mai favorizate pentru maghiari…

17 martie.

Miting de protest al studenţilor români împotriva perturbării activităţii IMF prin greva studenţilor maghiari. Filmez. Incident în cursul mitingului ţinut la Polivalentă, de fapt o provocare. A fost imobilizat un individ cu un cuţit în mînă în timp ce încerca să înjunghie un participant.

Împreuna cu Adrian Popescu, fotoreporter la Agenţia Reuters îl căutăm la Politie pe şoferul Trabantului kamikaze. Se numeşte Nagy Samuel. Faţă neomenească, tumefiată groaznic. Pretinde că era beat. Incoerent, se contrazice mereu. Aflu că a existat şi o Dacie albă cu nr. 1-MS-5122 care i-a fugărit pe demonstranţi în seara zilei de ieri. De unde atîta ură?

19 martie

Miting românesc în faţa "primăriei judeţene". După ceea ce se scandează, iţi dai seama de starea de spirit care s-a închegat. "Murim, luptăm, Ardealul nu-l cedăm!", "Limba română să fie stăpînă!", "Iliescu nu uita şi Ardealul-i ţara ta!". Se cîntă Hora Unirii. E clar că, după ce au fost jigniţi şi speriaţi de evenimentele din 15 şi 16 martie, acum se simt frustraţi şi abandonaţi. De altfel, starea asta e mult mai veche. Filmez. Reacţii de furie. Intru în sediu. Filmez din balcon. Mulţimea cere demisia lui Kincses Elod, membru al Comitetului judeţean CPUN, cel care, prin tertipuri avocăţeşti, a încercat să demonstreze că românii sînt profanatorii propriilor lor simboluri naţionale. K.E. încearcă să vorbească. E huiduit minute în şir. Cumplită ipostază! Pînă la urma e silit sa-şi dea demisia. Scot filmul din aparat. O maşina specială pleacă cu el la Bucureşti.

Seara, în timp ce aştept să intre materialul pe post, aflu de la Lucian Rusu, fotoreporter, de incidentele de la sediul partidelor. Lucrurile sînt destul de neclare. Lucian n-a putut fotografia, au vrut să-i facă aparatul praf. Îmi povesteşte că Sütö András a fost bătut de un grup de ţărani veniţi de pe Valea Gurghiului. Mi se pare foarte grav. Creat deliberat sau nu ca om politic, este un scriitor talentat şi pentru maghiari el a devenit un simbol.

Filmul cu mitingul împotriva lui Kincses nu este difuzat. Sînt dezamăgit. Probabil şi Kincses e dezamăgit. Îmi dau seama cît de dezamăgiţi sînt participanţii la miting care m-au văzut filmînd. Din nou politica struţului.


20 Martie 1990. Jurnalul unui martor ocular.

20 martie
N-am mai notat nimic în jurnal începînd cu 20 martie. N-am mai avut nici timp, nici putere, nici chef. Am să încerc să rememorez acele zile. Nu va fi greu pentru că tot ceea ce s-a întîmplat atunci nu se poate uita, s-a întîmplat pe retina mea fotogramă cu fotogramă.


În dimineaţa zilei de 20 martie am plecat la "primăria judeţeană" unde, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. Ion Scrieciu, i-am întîlnit pe Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg. Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România şi Simonfi Katalin, colega de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă, a sunat pe "firul scurt" dl. Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea lui Sütö András.

Preşedintele a întrebat dacă este cazul să vină la Tîrgu-Mureş. Trebuia să primească o delegaţie guvernamentală din RDG, dar s-a arătat gata să încalce protocolul şi să vină. A fost asigurat de gen. Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Ceea ce s-a întîmplat apoi dovedeşte că istoria este rezultanta greşelilor care puteau fi evitate…

Spre ora 12, s-au strîns în fata primăriei judeţene circa 10.000 de maghiari, l-au vrut "sus pe Kincses" şi, în general, "jos" pe români. Am fost bruscat cînd am încercat să filmez. Atmosfera era extrem de încărcată. La ora 14 primăria judeţeană a fost ocupată de demonstranţi, iar generalul Scrieciu, preşedintele Consiliului judeţean al CPUN, sechestrat şi ţinut ostatic timp de 16 ore pînă a doua zi cînd primăria judeţeana a fost eliberată de trupele de paraşutişti. Avînd în vedere ceea ce s-a întîmplat în cursul acelei zile, cei ce vorbesc, se pare, de "minilovitura de stat de la Tîrgu-Mureş", nu greşesc prea mult.

Situaţia a devenit explozivă după ora 15 cînd românii, aflînd ceea ce se întîmplă, s-au adunat în partea de jos a centrului oraşului, despărţiţi de masa compactă de maghiari doar printr-un cordon firav de poliţişti care se ţineau de mână.

Ajutat de prietenul şi colegul Dorin Borda, ziarist la "Cuvîntul Liber", m-am instalat cu aparatul de filmat şi magnetofonul în camera 504 a Hotelului Grand, camera în care locuia ziaristul Gabriel Huideş de la ziarul "Opinia" din Iaşi. Împreună am fost martorii a tot ceea ce s-a întîmplat. În jurul orei 17 au sosit ţăranii de pe valea Gurghiului şi a Mureşului, ridicînd numărul românilor masaţi în faţa primăriei municipiului pe treptele catedralei mici ortodoxe şi în partea hotelului la circa 1500 - 2000 de persoane. Tabăra maghiară - nu găsesc alt termen - număra cam 15.000 persoane. Urcat în picioare pe pervazul ferestrei am filmat confruntarea, la început verbală - dintre cele doua părţi care se insultau şi huiduiau reciproc. Reporterul irlandez era cazat la camera 709. Ulterior mi s-a relatat că ar fi filmat de pe terasa de la etajul 11.

În jurul orei 18 cordonul de poliţişti a fost rupt. Pentru a respecta adevărul, trebuie spus că el a fost rupt de români. Vreo 200 - 300 de persoane, venite din spatele "primăriei judeţene" pe strada Tineretului, s-au îmbulzit în românii, pe care doar şirul debil de poliţişti, care se ţineau de mână, îi despărţea de maghiari. Peste puţin timp, acesta a cedat. Dar tot pentru a respecta adevărul trebuie arătat că românii au căzut într-o teribila capcană. Maghiarii erau de 10 ori mai mulţi, iar rezultatele cercetărilor ulterioare demonstrează că mare parte dintre ei erau bine pregătiţi pentru confruntare. Faptul că numărul românilor răniţi grav a fost de peste trei - patru ori mai mare decît cel al maghiarilor confirmă logic raportul de forţe.

Au urmat acele scene halucinante, scena atroce cu linşarea omului cu pulover verde, filmate, atît de reporterul irlandez, cît şi de mine. Atunci am plîns pentru a doua oară după revoluţie. Am plîns de furie neputincioasă, poate cel mai îngrozitor sentiment pe care îl poate încerca un om.

Am plecat, de fapt am fugit, din hotel, înainte de sosirea ţiganilor maghiari din cartierele Valea Rece şi Rovinari, care au făcut prăpăd. Au năvălit în camera de unde filmasem şi l-au bătut crunt pe ziaristul Gabriel Huideş. Armata, care a intervenit cu întîrziere, a despărţit cele doua tabere printr-un cordon de transportoare blindate. Apoi au venit secuii de pe valea Nirajului. Au devastat hotelul Grande şi mai mulţi artişti de muzică populară care locuiau în hotel au fost molestaţi. Autbuzele cu care veniseră ţăranii de pe valea Gurghiului au fost incendiate, iar aceştia bătuţi la sânge.

Am trimis pelicula - 3 casete - la Bucureşti. După developare, prima casetă s-a dovedit a fi bună, a doua filmată pe lumina scăzută - întunecată dar acceptabilă, cea de-a treia mult subexpusă -neutilizabilă. După vizionarea în masa de montaj de către Teodor Brateş, acesta a decis să nu se difuzeze, iar cineva a scris pe cutia cu peliculă IMAGINI BLÎNDE DE LA TÎRGU-MUREȘ - Filmul există şi astăzi, păstrat în loc sigur, şi va asigur că imaginile nu sînt deloc blînde. "Blîndeţea", ca să nu-i spun altcumva, eventual laşitate sau prostie, este atributul exclusiv al celor care, în acele zile, dar şi acum, se fac că nu înţeleg sau preferă să nu înţeleagă ceea ce s-a întîmplat şi continua să se întîmple în Ardeal. Filmul n-a intrat niciodată pe post. Din cauza unei - prefer să cred - bîlbîieli redacţionale - nici măcar nu s-a amintit că Televiziunea Română a fost prezentă la faţa locului.

Minunat prilej pentru o anumită parte a presei de a blama şi înjura televiziunea - acest fetiş naţional. Este vorba de acele ziare care n-au catadixit să trimită în teren un reporter şi care, dacă televiziunea ar intra în grevă două săptămîni, ar trebui să-şi înceteze apariţia din lipsă de surse de informaţie şi comentarii. Am plecat la Bucureşti la data de 30 martie şi am insistat să se difuzeze pe post acel film, dar am renunţat la rugămintea domnului profesor Ion Mânzatu, vicepreşedinte al CPUN, care, în prezenţa d-lor Răzvan Theodorescu, preşedintele Televiziunii Române Libere, şi Al. Stark, mi-a explicat că acele imagini nu ar face decît să înrăutăţească o situaţie pe cale de stabilizare ş.a.m.d. şi să îngreuneze activitatea comisiei de anchetă al cărei preşedinte era. În aceeaşi idee nu s-a difuzat nici caseta cu ruinele bisericuţei ortodoxe din Valea-Iobăgeni, monument istoric de pe vremea lui Mihai Viteazu, incendiată în noaptea de 20 martie.

Ce a mai urmat? Folosirea cu succes a acelor imagini şocante din filmul reporterului irlandez - îndeosebi cele în care românul Mihailă Cofar din Ibăneşti este maltratat - pentru dezinformarea cu succes a opiniei publice internaţionale: nefericitul cu pulover verde, căzut la pămînt, lovit fără milă, a fost prezentat ca student maghiar care manifesta pentru înfiinţarea unei facultăţi în limba maghiară la IMF. Care de fapt exista de două decenii… Urmărind imaginile, ca o tragică ironie, se vede clar că Mihăilă Cofar este izbit în cap cu o placardă pe care scrie Bolyai Egyetem - Universitatea Bolyai!

Ulterior, am aflat de la dna Rodica Sabău, la acea vreme recepţioner la hotelul Grand, că reporterul irlandez care a filmat ciocnirea din 20 martie a sosit cu o zi mai devreme, că a plătit în avans pentru o singură zi, cerând chitanţă, şi că a insistat să fie cazat într-o cameră la ultimul etaj, cu vedere spre stradă. A fost cazat la etajul 7, dar a cerut cheia de la terasa de la etajul 11, de unde se pare că a filmat. Concluzia se impune: reporterul a venit la "pont", anunţat că în data de 20 martie va avea loc ceva dinainte programat. Oare de cine?

Cred că nici nu mai trebuie să amintesc de către cine a fost orchestrată şi continuă să funcţioneze acea campanie de denigrare a României pentru care evenimentele de la Tîrgu-Mureş au constituit primul episod dintr-un scenariu bine pus la punct. Gyula Horn, în aceea vreme ministrul de externe al Ungariei şi pastorul László Tőkés au încercat şi au reuşit încă din acele zile să acrediteze, cu prilejul unor reuniuni internaţionale, ţinute la Lisabona şi, respectiv, la Geneva, ideea că la Tîrgu-Mureş a avut loc "un pogrom" (!) împotriva populaţiei maghiare. Ridicol şi odios. Ridicol pentru că, după cum bine se ştie, chiar dacă românii au avut şi ei partea lor de vină atunci, în 20 martie, ei au fost de cel puţin cinci ori mai puţini decît maghiarii şi, de fapt, ei au fost cei bătuţi şi umiliţi, ei au avut morţii şi răniţii cei mai numeroşi. Odios pentru că alături de Matyas Szuros - pe atunci preşedintele Ungariei, Gyula Horn a fost unul dintre politicienii care a încercat în mod fraudulos să-şi întărească poziţia politică. NB - după începerea oficială a campaniei electorale din Ungaria, prin organizarea pe teritoriul României, la Satu-Mare şi în "secuime" a comemorării din 15 martie - scînteia care a aprins butoiul cu pulbere.

Am avut apoi şansa să particip la mai multe întîmplări şi evenimente care mi-au format unele convingeri. Am asistat la Conferinţa Naţională a UDMR ţinută la Oradea, la sfîrşitul lui aprilie, unde am urmărit cu interes nu numai atmosfera desfăşurării - relevantă şi ea - dar mai ales lupta pentru putere dintre vechea gardă a nomenclaturiştilor în frunte cu Domokos Geza, Karoly Kiraly et co., niste dulci copii faţă de lupii tineri conduşi de Szocs Geza, viitorul senator în Parlamentul României, cel care a avut neobrăzarea ca, într-o apariţie pe postul naţional de televiziune, să vorbească despre unirea Ungariei de Vest cu Ungaria de Est, adică Ardealul!

Am filmat sediul poliţiei din Miercurea-Ciuc devastat sălbatic în data de 13 iunie şi am cunoscut calvarul intelectualilor români de pe acele meleaguri.

Am avut ocazia, cu ocazia cercetărilor întreprinse de comisia parlamentară asupra acelor evenimente, să am în mînă acte oficiale, emise de prefectura judeţului Harghita, prin care se decidea maghiarizarea masivă a numelui instituţiilor, şcolilor, străzilor. La Gheorgheni, de pildă, strada Cloşca urma să devina strada Fogarossy Mihaly iar la Odorhei strada 1 Decembrie 1918 - strada Szigeti (Insulei) utca. Actele erau emise pe data de 2 iulie - deci după ce Parlamentul hotărîse deja că ziua naţională a României va fi 1 Decembrie.

Am văzut şi am filmat în judeţul Harghita monumente profanate ale armatei române. Am văzut şi am filmat monumente ale maghiarilor morţi în războaie duse împotriva românilor, monumente care purtau însemnele armatei maghiare, coroana Sf. ştefan, Stema Ungariei şi chiar basoreliefuri cu Transilvania înglobată în harta Ungariei Mari, de care nu s-a atins nimeni de-a lungul anilor şi nici acum..

Am aflat de naşterea în ţara vecină a fundaţiei "Pro Transilvania" şi am asistat neputincioşi la dezinformarea opiniei publice internaţionale de către agenţia MTI (în privinţa pretinsei încălcări de către România a embargoului împotriva Irakului) şi de BBC (în toate privinţele). Fapte care descalificau sau ar trebui să descalifice profesional un ziarist şi agenţia de presă la care lucrează.

Am văzut stupefiat, prezentată la televiziune, acea infamă carte revizionistă, "Transilvania, prezent şi viitor", elaborată în limba engleză între cele două războaie mondiale de propaganda horthystă şi pe coperta căreia Ardealul apărea înconjurat de o coroană de sîrmă ghimpată. Cartea apărută în traducerea, nici mai mult nici mai puţin, decît a preşedintelui Ungariei - Arpad Goncz! Asta după ce cu puţin timp înainte fuseserăm acuzaţi că ţinem neapărat să comemorăm 50 de ani de la Dictatul de la Viena - că nu vrem să iertăm, că nu vrem să uităm!

Am iertat şi vrem să iertăm pentru ca istoria nu trebuie să fie otrava popoarelor, dar nu putem şi nu trebuie să uităm, nu numai pentru că istoria este memoria popoarelor, ci, mai ales, pentru că prea des marile tragedii ale neamului acesta şi ale neamului omenesc s-au născut din uitare şi nepăsare.

Smulgerea din trupul României în urmă cu 50 de ani a unei bucăţi însîngerate a fost vindecată de Istorie dar, din păcate, odiosul Diktat se mai adăposteşte în unele creiere întunecate. Pentru care Istoria seamănă cu un disc uzat, învîrtit de un patefon, al cărui ac sare înapoi pe acelaşi şanţ cu o periodicitate de o jumătate de secol. Cred că este cazul să le reamintim că se înşeală!

Decembrie 1989 - aprilie 1990

Dorin Suciu









 Martiri Romani din Transilvania back 
Martiri Romani din Transilvania

»Martiriul BisericiiMartiriul Bisericii
»Parohia Aita MareParohia Aita Mare


Martiri Romani din Transilvania

»Diktatul de la VienaDiktatul de la Viena
»Aparatul represiv horthystAparatul represiv horthyst
»Atrocităţi maghiareAtrocităţi maghiare
»Aita SeacăAita Seacă
»Câmpia TurziiCâmpia Turzii
»CiumirnaCiumirna
»CucerdeaCucerdea
»HâdaHâda
»HalmăjdHalmăjd
»HodoşHodoş
»HuedinHuedin
»IanculeştiiIanculeştii
»IpIp
»LăscudLăscud
»LuduşLuduş
»MoiseiMoisei
»Mureşenii de CâmpieMureşenii de Câmpie
»Prundu BârgăuluiPrundu Bârgăului
»SărmaşuSărmaşu
»TrăzneaTrăznea
»ZalăuZalău


Martiri Romani din Transilvania

»ZalăuCrime maghiare in Nordul Ardealului
»ZalăuPresa maghiara anti-Romania
»ZalăuFilme
»ZalăuDocumente, carti
»ZalăuImnul Eroilor



Home |  Filme |  Fotografii |  contact@martiriromani.com
GID-Romānia  | CivicNet-Piata Universitatii  | CivicMedia  | Victor Roncea  | Dan Tanasa  | Condeiul Ardelean
Muzee din Maramures  | Muzeul National al Refugiatilor  | Parohia Aita Mare  | Forumul Civic al Romānilor din Harghita si Covasna
Sindicatul C.T.F. Brasov 2007