|
 back |
Crimele ungurilor in martie 1990
Curentul
În 20 martie 1990, în Târgu Mureş au ajuns din Hodac şi Ibăneşti trei autobuze. Într-unul dintre ele, condus de Venuţ Gliga, se afla şi Simion Frandeş, un hodăcean de 57 de ani, care a plecat de lângă soţie, chemat de dangătele clopotului de la biserica din sat, care rosteau metalic că le sunt copiii în pericol la Târgu Mureş.
Autobuzul a ajuns după amiază, iar Frandeş s-a contopit în mulţimea de români, aflată în faţa Palatului Administrativ şi care era despărţită de tabăra maghiară printr-un cordon de poliţişti. Atunci când lanţul uman a fost rupt, hodăcenii speriaţi au ţâşnit spre Panov unde erau parcate autobuzele.
Maghiarii i-au urmărit şi le-au incendiat autobuzele, dar mulţi au reuşit să scape. Simion Frandeş însă nu. A sărit din autobuz, a fost bătut crunt, transportat apoi la spital pentru că prezenta multiple fracturi şi contuzii. După câteva zile în care a zăcut inconştient în Spitalul Judeţean, a fost mutat la Bucureşti unde a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, dar viaţa nu i-a mai fi putut salvată.
Simion Frandeş a murit în 29 martie pe tărâmuri străine (aşa cum se poate constata şi din certificatul de deces, eliberat de Primăria Sectorului I Bucureşti), fiind vegheat de una din fiicele sale, Floarea Niculici, şi de ginerele său.
Dosarul de urmărire penală pentru tentativă de omor a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în 21 martie şi i-a fost repartizat procurorului Liviu Moica. Procurorul insa şi-a bătut joc de caz, distrugând orice şansă ca familia lui Simion Frandeş să descopere adevărul.
Între 21 martie şi 5 septembrie 1990, procurorul Moica nu a întocmit nici un act de urmărire penală, singurele înscrisuri la dosar fiind 8-9 declaraţii de la hodăceni (martori şi părţi vătămate), iar despre cercetare la faţa locului nu s-a pus problema. În 12 septembrie 1990, în dosarul Simion Frandeş este consemnat ultimul înscris din dosar care are legătură directă cu ceea ce i s-a întâmplat hodăceanului. Dosarul 5131/P/1990, înregistrat la Procuratura Bucureşti (cum se numea atunci Parchetul General), tocmai era făcut dispărut, înmormântat în biroul lui Liviu Moica. După 15 ani de linişte, dosarul a reapărut în aprilie 2005, când fapta era prescrisă.
Şi autorii neidentificaţi. Din ce motiv "neindentificati", desi i-a vazut toata lumea? Deoarece vorbeau limba maghiara si pentru "pacea sociala" maghiarii care au ucis romani trebuiau feriti de rigorile legii...sa tot traiesti in Romania
Scris de Simion
|
| back |
|
|
|
