Martiri Romani din Transilvania  
»HomeHome
»Martiriul Bisericii Ortodoxe Române din ArdealMartiriul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal
»Masacre din 1917-1919Masacre din 1917-1919
»Teroarea horthystăTeroarea horthystă
»Decembrie 1989Decembrie 1989
»Târgu Mureş 1990Târgu Mureş 1990
»CriminaliCriminali
»Filme, documenteFilme, documente
»FotografiiFotografii


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


 Martiri Romani din Transilvania back 

De unde atâta ură?
forumharghitacovasna.ro


Suciu T. Vasile
(în "Buletinul Ligii cultural-creştine Andrei Şaguna 2002-2005", Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2006, p. 31-36)

La Editura Tipomur, din Tg. Mureş, în anul 2004, a apărut lucrarea "De unde atâta ură?" purtând semnătura distinsului cercetător al istoriei militare SUCIU T. VASILE. Din ampla şi documentata lucrare, redăm integral Argumentul, redactat de col. dr. Mircea Dogaru şi referirile la evenimentele petrecute în perioada 1940 - 1944, în localităţile fostelor judeţe Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune.



Argument



Noua contribuţie ştiinţifică a domnului Vasile T. Suciu, militar de carieră, colonel în rezervă, dar şi profesor de istorie prin studii şi vocaţie, reprezintă un surprinzător şi necesar instrument de lucru pentru specialişti, un document cutremurător, îndemnând la reflecţie, pentru toţi oamenii acestui pământ şi un "vade mecum" pentru toţi politicienii din România, a căror ignoranţă nu este întrecută decât de înverşunarea dovedită în "ajustarea" realităţilor trecutului şi prezentului, pe măsura unor meschine interese individuale şi de grup, a unei imorale perspective şi, în general, a unor prin-nimic-justificate pretenţii de parvenire în fruntea obştei.

Fără a fi exhaustiv, volumul, inspirat intitulat "De unde atâta ură?", este un "pomelnic al morţilor". O contabilizare, realizată pe baza înscrisurilor autentice şi mărturiilor, a crimelor şi atrocităţilor, încadrabile în definiţiile "Holocaustului" şi "Genocidului", comise de indivizi care şi-au părăsit condiţia umană, sau către instrumente ale unor autorităţi de stat, acţionând în numele unor "isme" (fascism, comunism, hungarism etc.) condamnate de istorie în ultimele două secole, nu la scara întregii ţări, ci pe un teritoriu restrâns, dar cumplit încercat, acela smuls cu cinism din trupul României de marile puteri, prin aceea ce "Iatrones gentium" au numit "arbitrajul", iar victimile - "odiosul diktat fascist de la Viena", din 30 august 1940. Într-un stil concis, statistic, în date şi cifre de necontestat, sunt denunţate, nu acuzator, ci amar constatativ, în spiritul mesajului întrebării-titlu, crimele comise în judeţele din nord-vest, împotriva românilor, evreilor, slovacilor, ţiganilor, mai rar a unor unguri care s-au solidarizat cu românii, de către soldaţii unui vis bolnav, acela al "Ungariei Coroanei Sf. Ştefan", în anii 1848-1849, 1877-1878, 1918-1919, 1940-1944 sau de către aceiaşi, deveniţi fanatici susţinători ai ocupantului sovietic, în anii 1945-1958, în cadrul unei "Securităţi" care nu avea nimic în comun cu poporul român şi pe care, urmaşii lor o confundă astăzi voit, şi pentru aceleaşi interese antiromâneşti, cu serviciile speciale naţionale ale ultimului regim autoritar din România. Sunt "crime de război" rămase nepedepsite, dar şi asasinate în masă şi atrocităţi comise în timp de pace asupra unor bătrâni, femei, copii, capi de familie care, "uitate" de interese politice, îi pot îndemna pe autorii lor, sau pe urmaşii acestora, la recidivă. Este motivul pentru care autorul acestui volum face nu numai un apel la neuitare dar şi la analiza resorturilor intime care au declanşat mecanismele ucigaşe... "De unde atâta ură?".

În spiritul obiectivităţii, credincios principiului "Historia - sine ira et studio", Vasile T. Suciu analizează şi cazurile în care armata a ripostat cu foc împotriva civililor unguri care au încercat să acţioneze ca "partizani", în spatele frontului. Şi, în premieră, sunt incluse, în aceeaşi categorie de crime abominale, execuţiile comise în anii revoltelor sociale din 1907 şi 1929-1933, din ordinul conducerii "partidelor istorice" aflate la guvernare, execuţii pe care, astăzi, epigonii acelor partide, încearcă "din pudoare", să le facă uitate.

206 de localităţi-martir şi câteva zeci de mii de cazuri, incluzând masacrele din 1848 şi 1944, sunt luate în discuţie în acest prim volum-îndemn la Reconstituire, la ASUMAREA TRECUTULUI, în spiritul european al noului început de mileniu şi de noua eră în istoria umanităţii, ca argument pentru luarea, pe viitor, a unor decizii majore, în cunoştinţă de cauză. Pentru că şi astăzi se neguţează (patimi vechi, metode noi) pământurile României, sufletele şi soarta locuitorilor săi de către cei interesaţi şi de către neaveniţi, în numele unor "isme" prin tot felul de "aderări", "tratate" şi "constituţii", iar asasinatele abominale, comise din aceeaşi ură etnică, avută în vedere de autorul volumului, motor al aceluiaşi vis bolnav, în decembrie 1989 - martie 1990, demonstrează că, uitat deliberat, trecutul se poate întoarce cu toate coşmarurile sale. De aceea era mai mult decât necesară apariţia unei astfel de lucrări care, cutremurătoare în simplitatea expunerii faptelor, ne îndeamnă să ne întoarcem cu toată responsabilitatea spre mult-prea-des-uitatul "învăţător al vieţii" - Istoria. Pentru că, lucrare ştiinţifică, lucrare-document, lucrare acuzatoare sau îndemnând la reflecţie, "De unde atâta ură?" este, înainte de toate, o "o carte de învăţătură". O carte scrisă de un specialist autentic în domeniu, deoarece autorul este şi iniţiator şi preşedinte, de ani de zile, al Asociaţiei Naţionale "Cultul Eroilor" Filiala Mureş. Fie ca acest nou rezultat al trudei sale fără hodină, să-i împlinească speranţele, limpezind cugetele şi privirile concetăţenilor săi, aducându-le pace în suflete şi lumină în viaţă!

Dr. Mircea Dogaru

Bucureşti, 19 iulie 2004



1. Satul AITA SEACĂ (Comuna BĂŢANI, COVASNA)



Atestarea documentară: 1332. La 1 Decembrie 1918, a avut 1772 locuitori, din care doar 316 români, ceilalţi unguri, datorită măsurilor diabolice de ungurizare a românilor luate de statul dualist austro-ungar.

În data de 26 septembrie 1944, au fost împuşcaţi în localitatea Aita Seacă (Covasna) de către un grup de voluntari români (circa 600 de refugiaţi organizaţi în Gărzile "Iuliu Maniu", la începutul lunii octombrie 1944) din Ardealul de Nord, răpit de Ungaria hothystă prin Diktatul fascist de la Viena din 30 august 1940, un număr de 13 civili de etnie maghiară. Sătenii unguri din localitate s-au organizat milităreşte şi în zilele de 5-10 septembrie 1944, au atacat armata română ce înainta pentru eliberarea satului Aita Seacă, de sub teroarea horthystă, ucigând şi câţiva militari români. Iată cine sunt victimele:

1) Elekes Ludovic 38 ani

2) Gecse Bela 34 ani

3) Josza Francisc 21 ani

4) Malnasi Iosif 35 ani

5) Nagy Alexandru 21 ani

6) Nagy Andrei 25 ani

7) Nemeth Iuliu 58 ani

8) Nemeth Izsak 58 ani

9) Szep Adalbert 49 ani

10) Szep Bela 42 ani

11) Szep Beniamin 62 ani

12) Szep Reghina 50 ani

13) Tamas Vasile 38 ani

De reţinut că acest masacru nu a fost comis de armata română, nici de alte autorităţi ale statului român. Comandantul acestor gărzi civile româneşti a fost Gavril Olteanu, cu domiciliul în Braşov, str. Crişan nr. 13, care era refugiat din Reghin (Mureş), fiind condamnat la moarte de către Tribunalul din Braşov. A murit în închisoare împreună cu Columbovic Dumitru, Chezesan Alexandru, Ioan Pop şi alţii.



Notă: Pentru cunoaşterea adevărului despre evenimentele tragice din toamna anului 1944 vezi volumele semnate de profesorul Petre Ţurlea şi articolul pe această temă, din prezentul buletin.



2. Comuna BICAZ-CHEI (NEAMŢ)



Atestarea documentară: 1808. Mai înainte a aparţinut de judeţul Ciuc, comuna Bicazul Ardelean, care, la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, a avut 6368 de locuitori români, 5735 ceilalţi unguri şi evrei.

În urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940, localitatea Bicaz-Chei a căzut, graţie "bunăvoinţei" puterilor occidentale Germania, Italia, Austria, Ungaria dar şi Rusiei, sub ocupaţia ungaro-horthystă. Din ură şi motive de natură etnică, încă din septembrie 1940, locuitorii români din Bicaz-Chei, suburbie a Bicazului Ardelean (Neamţ), au avut de îndurat cele mai groaznice chinuri şi schingiuiri din partea autorităţilor militare horthyste şi a localnicilor unguri.

Între cei chinuiţi cu multă cruzime din parte ocupanţilor unguri, au fost mii de ţărani, intelectuali şi muncitori români.

Preotul Gheorghe Boier, din Bicaz-Chei, judeţul Neamţ, născut în 1904, este un exemplu de martiraj al suferinţelor românilor din această parte de României. A fost bătut, schingiuit, scuipat şi înţepat cu baioneta de către călăii jandarmi unguri cu pene de cocoş şi membrii ai Gărzii Naţionale Maghiare, după care a fost expulzat din parohia sa în România, peste linia de demarcaţie româno-ungară.

Ţăranul român Ilie Ţepeş, născut în 1892, în Bicazul Ardelean (Neamţ), a fost ucis în bătaie de jandarmii unguri cu pene de cocoş în octombrie 1940. În urma lui au rămas 5 copii orfani.



3. Comuna BREŢCU (COVASNA)



Atestarea documentară: 1426. La 1 Decembrie 1918 a avut 2917 locuitori, din care 1093 români, ceilalţi unguri şi ţigani.

Data asasinării 30 septembrie 1940, în pădurea Maghioroş din comuna Breţcu, judeţul Covasna. Victimele sunt:

1) Boldea Nicolae 42 ani

2) Demian Nicolae 32 ani

3) Demian Ioan 12 ani

4) Demian Dragan Nicolae 57 ani

Autorii: consătenii unguri din comuna Breţcu (Covasna), Bodo Anton, Toth Andrei, Szalin Ferencz, Honko Haladar, Hongo Gyorgy, care i-au împuşcat mişeleşte pe dealul împădurit "Magyörös" din comuna Breţcu (Covasna).

Pentru eliberarea comunei Breţcu, judeţul Covasna, au căzut în lupta cu armatele ungaro-fasciste, în septembrie 1944, peste 68 militari români şi 18 ostaşi ruşi.



4. Comuna COMANDĂU (COVASNA)



Atestarea documentară: 1567. La înfăptuirea Marii Uniri, a avut 432 locuitori, din care 118 români, ceilalţ unguri. În 1991 mai erau 6 familii de români, restul fiind ungurizate.

Data asasinatului: 8 august 1944, în hotarul Comunei Comandău, judeţul Covasna.

Victimele:

1) Ţăranul Ioan State (tatăl)

2) Ioan State (fiul)

3) Doi militari grăniceri români (neidentificaţi)

Autorii: primarul ungur Catho Gyorgy, din comuna Comandău (Covasna), notarul primăriei Comandău (Covasna), Soyi Adol.

La 24 octombrie 1940, militarii unguri, la îndemnul civililor, au dărâmat biserica românească până în temelii. Nu a mai fost refăcută până în prezent, ca de altfel nici cele 30 de biserici dărâmate de horthyşti, în Transilvania de Nord.



5. Comuna DITRĂU (HARGHITA)



Atestarea documentară: 1567. La înfăptuirea statului naţional român, unitar, suveran şi independent, a avut 6151 de suflete, din care 507 români şi 5844 unguri, datorită politicii duse de statul dualist austro-ungar de ungurizare forţată a românilor.

În octombrie 1940, în Piaţa din faţa Primăriei comunei Ditrău (Harghita), a fost ucis cu mare cruzime pădurarul Ţepeş Ilie şi a fost dărâmată biserica românească din comună. Tot atunci, a fost bătut grav şeful postului de jandarmi din comuna Ditrău, plut.maj. Nicolae Lazăr, care a zăcut o săptămână la morga spitalului din Gheorgheni, crezându-se este mort.

Autorii sunt asaini din Ditrău, printre care Partik Domokos-Francisc, Partik Domokos-Iosif, Paf Adalbert Puchet şi alţi terorişti.

Biserica românească din Ditrău (Harghita), a fost dărâmată până la temelie în 25 februarie 1941, de către armata ungaro-horthystă, la îndemnul oficialităţilor comunei Ditrău, judeţul Harghita. Aceeaşi soartă au avut-o alte 31 de biserici româneşti din Transilvania de Nord, răpită prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940.

Cauza dreaptă pentru care au luptat şi au murit cei 11.000 de ţărani români a fost descrisă în versuri de poetul ţărănimii George Coşbuc, în poezia "Noi vrem pământ" şi I.L. Caragiale în drama "Din primăvară până-n toamnă".



6. Satul MĂRTĂNUŞ (Comuna BREŢCU, COVASNA)



Atestarea documentară: 1243. La înfăptuirea Marii Uniri a avut 783 de suflete, din care 39 de români, din cauza ungurizării forţate din perioada dualismului austro-ungar, ceilalţi unguri.

În noaptea de 13-14 septembrie 1940, orele 24.00, un grup de unguri loalnici din satul Mărtănuş, comuna Breţcu, judeţul Covasna, format din Biro Laci, Orban Gherghely, Biro Janos, Peizi Ioan, Birok Andrei, Felip Laci şi alţii, au ucis prin împuşcare, din ură etnică, pe ţăranul român Ioan Popescu, tată a 3 copii.

Ţăranul român Dumitru Damian, pe care banda de unguri intenţiona să-l ucidă, a reuşit să fugă din casă, pe fereastră şi s-a ascuns în pădure, căteva săptămâni.

În Mărtănuş, în timpul teroarei ungaro-horthyste a fot dărâmată biserica românească de către răufăcători unguri.



7. Oraşul MIERCUREA CIUC (HARGHITA)



Atestarea documentară: 1558. La 1 Decembrie 1918 a avut 2858 de locuitori, din care numai 81 români, datorită politicii nefaste a dualismului austro-ungar de maghiarizare forţată a românilor, ceilalţi unguri şi evrei.

În perioada 5-15 mai 1944, din teritoriul judeţului Ciuc, răpit de la statul român prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940, au fost duşi pe drumul fără de întoarcere cu "trenul morţii", peste 2000 de evrei, în direcţia Auschwitz.

Autorii sunt autorităţile de ocupaţie ale statului ungaro-horthyst.

Biserica românească din Miercurea Ciuc, în perioada teroarei horthysto-ungare, 1940-1945, a fost transformată în magazie de cereale, iar toţi românii trecuţi la religia ungurească, din oficiu.



8. Municipiul ODORHRIU SECUIESC (HARGHITA)



Atestarea documentară: 1301. La realizarea Marii Uniri a avut 8045 locuitori, din care numai 88 români, ceilalţi unguri şi evrei, situaţie creată din cauza măsurilor draconice ale statului dualist austro-ungar în perioada anilor 1867-1918, când populaţiei româneşti i-a fost interzis să locuiască în oraşele Transivaniei.

În periada teroarei horthysto-ungare, 5 septembrie 1940 - 15 martie 1945, din zona localităţii Odorheiu Secuiesc (Harghita), au fost arestaţi şi duşi pe drumul fără de întoarcere peste 2000 de evrei şi români, în direcţia Kossa-Katwiz-Auschwitz, probabil în Polonia, dintre care foarte puţini s-au mai întors acasa. Biserica românească din Odorheiu Secuiesc, în perioada 1940-1945, a fost transformată în magazie de materiale şi dormitor pentru militarii horthyşti.

Autorii: oficialităţile statului ungaro-horthyst din perioada 1940-1945, instalate ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940.

Pentru eliberarea municipiului Odorheiu Secuiesc de sub teroarea horthystă, în septembrie 1944, au căzut sub Drapel 35 de militari români şi 15 ostaşi ruşi.



9. Municipiul SFÂNTU GHEORGHE (COVASNA)



Atestarea documentară: 1332. La înfăptuirea României Mari, a avut 7131 locuitori, din care numai 533 români, datorită măsurilor draconice de ungurizare forţată din perioada dualismului austro-ungar (1867-1918), ceilalţi unguri şi evrei.

În ziua de 7 septembrie 1944, un grup de unguri i-au atacat pe militarii români care erau în misiune la Sfântu Gheorghe (Covasna), obligându-i să deschidă foc pentru legitimă apărare. Din ricoşeul gloanţelor au fost loviţi mortal:

1) Suiu Gheorghe

2) Pap Alexandru

Pentru eliberarea municipiului Sfântu Gheorghe de sub teroarea horthystă, au căzut în luptele cu armatele cotropitoare ungaro-fasciste 54 militari români, în luna septembrie 1944, între care şi generalul Gheorghe Bălan, din Divizia 1 Munte.

Autorii: instigatori civili de etnie maghiară din municipiul Sfântu Gheorghe (Covasna), care au atacat armata română aflată în dispozitiv de luptă în centrul localităţii. În Sfântu Gheorghe, în perioada 5 mai 1944 - 20 octombrie 1944, a funcţionat şi un ghetou în care au fost închişi, în condiţii foarte grele, mii de evrei şi români.



10. Comuna SÂNDOMENIC (HARGHITA)



Atestarea documentară: 1567. La 1 Decembrie 1918 a avut 4430 locuitori, din care 222 români, ceilalţi unguri, datorită măsurilor draconice de ungurizare din timpul dualismului austro-ungar din 1867-1918. În Sândomenic (Harghita) biserica românească este în paragină.

Victimele sunt:

1) Szakacs Imre 18 ani

2) Szakacs Antal 52 ani

3) Izok Lajos 32 ani

4) Bacs Ana 39 ani

5) Gyorgy Agnes 74 ani

6) Kosa Ianos 31 ani

7) Biro Lajos 54 ani

8) Albert Peter 31 ani

9) Ketves Ferenc 29 ani

10) Timar Sandor 19 ani

11) Kurki Ioszef 27 ani

Autorii: voluntari români din Batalionul "Iuliu Maniu", înfiinţat la Braşov, din circa 600 refugiaţi din Ardealul de Nord, condus de Gavril Olteanu, cu domiciliul în Braşov str. Crişan nr. 13, Ghezeşan Alexandru, din Braşov str. Vulcan nr. 47, Ioan Pop din Braşov, str. Libertăţii nr. 3 şi alţii, care au fost condamnaţi la moarte.



11. Comuna ZAGON (COVASNA)



Atestarea documentară: 1567. La înfăptuirea Marii Uniri a avut 4849 locuitori, din care 1748 români, ceilalţi unguri.

Pe data de 15 octombrie 1944, în comuna Zagon (Covasna) au fost împuşcaţi:

1) Strete Ioan, localnic

2) Doi grăniceri români (soldaţi), rămaşi necunoscuţi

Autorii crimelor au fost militarii horthyşti.


 Martiri Romani din Transilvania back 
Martiri Romani din Transilvania

»Martiriul BisericiiMartiriul Bisericii
»Parohia Aita MareParohia Aita Mare


Martiri Romani din Transilvania

»Diktatul de la VienaDiktatul de la Viena
»Aparatul represiv horthystAparatul represiv horthyst
»Atrocităţi maghiareAtrocităţi maghiare
»Aita SeacăAita Seacă
»Câmpia TurziiCâmpia Turzii
»CiumirnaCiumirna
»CucerdeaCucerdea
»HâdaHâda
»HalmăjdHalmăjd
»HodoşHodoş
»HuedinHuedin
»IanculeştiiIanculeştii
»IpIp
»LăscudLăscud
»LuduşLuduş
»MoiseiMoisei
»Mureşenii de CâmpieMureşenii de Câmpie
»Prundu BârgăuluiPrundu Bârgăului
»SărmaşuSărmaşu
»TrăzneaTrăznea
»ZalăuZalău


Martiri Romani din Transilvania

»ZalăuCrime maghiare in Nordul Ardealului
»ZalăuPresa maghiara anti-Romania
»ZalăuFilme
»ZalăuDocumente, carti
»ZalăuImnul Eroilor



Home |  Filme |  Fotografii |  contact@martiriromani.com
GID-Romānia  | CivicNet-Piata Universitatii  | CivicMedia  | Victor Roncea  | Dan Tanasa  | Condeiul Ardelean
Muzee din Maramures  | Muzeul National al Refugiatilor  | Parohia Aita Mare  | Forumul Civic al Romānilor din Harghita si Covasna
Sindicatul C.T.F. Brasov 2007