Martiri Romani din Transilvania  
»HomeHome
»Martiriul Bisericii Ortodoxe Române din ArdealMartiriul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal
»Masacre din 1917-1919Masacre din 1917-1919
»Teroarea horthystăTeroarea horthystă
»Decembrie 1989Decembrie 1989
»Târgu Mureş 1990Târgu Mureş 1990
»CriminaliCriminali
»Filme, documenteFilme, documente
»FotografiiFotografii


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


 Martiri Romani din Transilvania back 

Pagini din calvarul românilor covăsneni, în timpul ocupaţiei horthyste, din toamna anului 1940
forumharghitacovasna.ro


Dr. Ioan Lăcătuşu
(în "ANGVSTIA", nr. 11, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2007, p. 275-288)

Deoarece trecerea timpului aşterne o nepermisă uitare peste suferinţele românilor din Ardealul de Nord, din perioada ocupaţiei horthyste, acum când susţinătorii autonomiei teritoriale a aşa zisului Ţinut Secuiesc, continuă demersurile pentru realizarea unui proiect anacronic şi antiromânesc, este cazul să readucem în atenţia opiniei publice, prin intermediul documentelor de arhivă, câteva pagini din calvarul trăit de românii covăsneni. Cele prezentate, sunt doar crâmpeie din etnogenocidul de care au "beneficiat" românii din Ardealul de Nord, în perioada ocupaţiei horthyste, şi în anii care au urmat, inclusiv în timpul Regiunii Autonome Maghiare, dar constituie argumente convingătoare care stau la baza hotărârii românilor din zonă, şi din întreaga ţară, de a nu accepta, sub nici o formă, autonomia propusă de liderii maghiari.



Puţinele lucrări apărute, pe această temă, înainte de 1989 şi câteva după această dată, purtând semnătura unor distinşi cercetători, dintre care amintim: Mihai Fătu, Mircea Muşat, I.P.S. Corneanu Nicolae, Mihai Racoviţan, Ioan Ciolan, Gheorghe Bodea, Vasile T. Suciu, Ilie I. Puşcaş, Raul Şorban, Constantin Voicu, Vasile Lechinţan, Petre Ţurlea, Virgil Teodorescu ş.a.(a se vedea Bibliografia la volumul Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003), au reflectat doar parţial - atât cât a permis cercetarea documentară, de la vremea respectivă - întreaga drama trăită de românii din Ardealul de Nord, cedat Ungariei horthyste, prin Dictatul de la Viena.

De aceea, redăm acum, conţinutul unor documente, care vorbesc despre aspecte concrete ale calvarului la care au fost supuşi românilor din Covasna, Zăbala, Zagon, Valea Mare ş.a., în toamna anului 1940 şi despre dimensiunile intoleranţei şi urii interetnice, manifestate faţă de români, în acei ani şi care, din păcate, mai cunoaşte şi astăzi încă unele răbufniri, din partea unor reprezentanţi ai populaţiei maghiare.

Prezentăm în continuare unele declaraţii redactate de refugiaţi şi expulzaţi români din localităţile judeţului Covasna, aflate la graniţa cu Moldova şi Muntenia, declaraţii consemnate în faţă primarilor şi notarilor din localităţile unde s-au refugiat, sau au fost expulzaţi, aflate de regulă în depresiunea Întorsurii Buzăului. Deoarece o parte din cei nominalizaţi în documente sunt încă în viaţă, iar cei mai mulţi au urmaşi direcţi, trăitori în localităţile judeţului Covasna, am înlocuit numele reale cu iniţialele, atât ale cetăţenilor români, cât şi a celor de etnie maghiară. Având în vedere faptul că unele informaţii se repetau, în mai multe declaraţii, din aceste documente am redat doar fragmentele cele mai importante. Majoritatea acestor declaraţii sunt consemnate în luna noiembrie 1940, după cum urmează:

"Subsemnaţii (urmează numele a 12 persoane), foşti locuitori din comuna Covasna, judeţul Treiscaune, prin prezenta declarăm că în dimineaţa zilei de 15 noiembrie 1940, am fost somaţi de către organele Jandarmeriei fără nici un preaviz, să ne prezentăm la Primăria Comunei Covasna, pentru a fi expulzaţi şi a fi trecuţi peste hotare. Încă în noaptea zilei de 15 Noiembrie 1940, am şi fost trecuţi prin pădurea de la Zagon, peste hotar.

La plecarea noastră nu am fost lăsaţi să ne luom cu noi nici un fel de obiecte mobile, afară de un rând de albituri şi mâncare pentru 2 zile, iar familiile noastre au fost forţate să rămână pe loc. În tot timpul cât am fost sub dominaţia ungară am fost persecutaţi şi trataţi într-un mod sălbatec. Românii noştri din această comună şi din comunele vecine, au trebuit să sufere toate brutalităţile jandarmilor unguri, care conduceau la postul de jandarmi pe locuitorii paşnici, aplicându-le bătăi grave.

A trebuit să suferim brutalităţile locuitorilor unguri, care organizaţi în bande călări cu pietre şi ciomege atacau în cursul nopţii locuinţele românilor, spărgându-le geamurile şi uşile. În tot acest timp eram nevoiţi să ne petrecem nopţile refugiaţi pe afară şi prin păduri. Unii dintre noi am fost cauzaţi de acte de spionaj, iar Dl. V.N. a fost acuzat că a transportat grenade şi un camion de arme pe care le-a distribuit populaţiei române - pentru a împiedica înaintarea armatei maghiare, făcând totodată spionaj în favoarea României. Pentru aceste fapte în mai multe rânduri a fost purtat la Postul de Jandarmi, apoi s-a organizat contra Domniei Sale un complot angajându-se locuitorul N.L. din comuna Boroşneul Mare pentru a-l asasina.

La sosirea trupelor maghiare o delegaţie de români în frunte cu preotul Irimie Ticuşan au ieşit întru întâmpinarea acesteia, unde au fost huiduiţi de populaţie fără ca armata sau alte organe să fi intervenit spre a ne lua apărarea. Populaţia maghiară este liberă de a formula orice fel de pretenţii faţă de români, iar noi trebuie să satisfacem toate pretenţiile lor neîntemeiate, deoarece autorităţile şi Jandarmeria dădeau concursul tuturor ungurilor fără ca noi să fi avut dreptul a ne justifica.

Faţă de oierii noştri au formulat pretenţii pentru motivul că ar fi păşunat recoltele lor timp de 22 de ani, pretunzând pentru acest timp desbăgubiri fabuloase de 20-50000 lei. Satele româneşti au aspect jalnic casele cu geamuri şi uşile sparte, pereţi dărmaţi de bombardamentul bolovanilor şi ceomegilor aplicate de bandele organizate de către studenţii copii ai intelectualilor unguri. Şi astăzi geamurile de la casele românilor sunt bătute cu scânduri, pentru a nu fi expuse din nou atacurilor nocturne.

Foştii funcţionari sunt făcuţi răspunzători şi puşi în situaţia de a despăgubi pe locuitorii unguri pentru impozitele plătite faţă de Statul Român, sau pentru orice alte sume, ce au fost plătite drept cote legale de unguri. În comuna Covasna nu ni s-a admis să avem şcoală confesională. În şcoală se predă toată materia în limba maghiară, iar copii noştri care la rugăciune îşi fac cruce sunt bătuţi peste degete fiindu-le interzis de a se închina decât numai în limba maghiară. Familiile celor rămaşi în concentrare în timpul ocupaţiei sunt şi ele expulzate fără nici un fel de avere. Drept pentru care am dat prezenta declaraţie, (urmează semnăturile olografe ale celor 12 persoane din Covasna). Întorsura Buzăului la 16 Noiembrie 1940. (1)

Declaraţie. "Subsemnaţii locuitori din comuna Zăbala, Judeţul Trei -Scaune/ Ardealul de Nord cedat Statului Ungar/ prin prezenta declarăm următoarele: În ziua de 17 Noiembrie 1940, pe la orele 4 dimineaţa s-au prezentat la locuinţa noastră jandarmii unguri care ne-au pus în vedere ca imediat să fim gata de plecare împreună cu soţie şi copii, şi să ne luam numai strictul necesar că trebuie ca să ne ducă în comuna Covasna la Comandamentul Militar pentru a da declaraţii. În câteva minute a trebuit să fim gata şi sub excortă cu întreaga familie am fost duşi la primărie. Cei ce ne-am opus acestei somaţii am fost bătuţi crunt. Ajunşi la primărie am fost îmbarcaţi pe nişte căruţe şi trimişi în comuna Zagon, unde a trebuit să ne dăm jos din căruţe şi să venim pe jos până la frontieră, o distanţă de circa 4 km. (…)

Declarăm mai departe că în urma acestora ne-a rămas acolo toată averea noastră, noi ne având asupra noastră decât câte un singur rând de haine. Casele ne-au rămas cu tot ce a fost în ele acolo. Grajdurile cu animale fără nici un îngrijitor. Imediat după ocupaţie, populaţia maghiară din comună a pus la dispoziţia armatei un număr de 240 arme şi 2 mitraliere, cu care s-a înarmat tineretul maghiar şi cu ajutorul trupelor de ocupaţie au început a ne distruge casele şi mobila din case, prin tragerile făcute cu arma în cursul nopţilor. Apoi au început percheziţiile sub pretext că dacă ungurii au avut arme asupra lor, atunci şi noi trebuie să avem arme. Ori dacă noi nu am avut de unde scoate armele, am fost luaţi la bătaie şi bătuţi până la sânge săptămâni în şir. Contesa Armin Micheş, din Zăbala, care azi are un cumnat în comuna Budila, jud. Braşov/ Grof Micheş/ când s-au întors bandele maghiare de la distrugeri şi maltratările locuitorilor români din comună, a întrebat pe aceştia câţi români au împuşcat? La răspunsul acestora că nu au omorât nici unul, i-a scuipat şi a spus să pună din nou mâna pe arme şi nici un român să mai rămână în comună.

În timpul cât am fost excortaţi de la comuna Zăbala şi până la frontieră, pe tot parcursul, am fost huiduiţi şi scuipaţi de populaţia maghiară. Aceasta ne este declaraţia pe care o dăm şi o semnăm propriu. Barcani, la 18 Noenvrie 1940. Dată în faţa noastră: Învăţător: Gh. Fediuc, Notar: I. Paşcan, Declaranţi: (urmează 14 semnături olografe). (2)

"Subsemnaţii (…) toţi din comuna Zagon, judeţul Trei Scaune, declarăm următoarele: În ziua de 20 Noiembrir a.c. pe când ne aflăm toţi în gospodăriile nostre, cam pe la ora 10 din noapte au venit la noi, soldaţi maghiari şi civili începând să ne maltrateze în modul cel mai barbar, spunându-ne că dacă până dimineaţă nu părăsim localitatea să trecem frontierea în România, atunci vom fi împuşcaţi fără nici o excepţie. Chiar în acea noapte am fost siliţi să părăsim locuinţele noastre cu tot ceea ce era în ele şi ne-am retras în pădurile apropiate, pentru a nu fi chinuiţi.

În dimineaţa zilei de 21 Noiembrie 1940, ne-am dus iarăşi la casele noastre pentru a ne lua ceva din îmbrăcăminte şi n-am găsit nimic; casele ne-au fost prădate şi lăsate cu pereţii goi, chir şi geamurile le-au luat, cele care au fost în stare mai bună, astfel că am fost siliţi să plecăm cu ceea ce a fost pe noi. Ne-au luat şi vitele în acea noapte astfel că, dimineaţa când ne-am dus, n-am mai găsit decât sentinelele maghiare care nu ne lăsau să intrăm înspre centrul comunei şi nici chiar în curţile noastre. Văzându-ne în această stare de plâns, am plecat spre frontieră în ziua de 21 Noiembrie 1940 şi în seara acelei zile am ajuns la pichetul de grăniceri români, trecând frontiera la punctul Barcani, jud. Braşov. Ne-am prezentat la primăria comunală Barcani în ziua de 23 Noiembrie 1940, de unde am fost repartizaţi pentru comuna Vama Buzăului, jud. Braşov, unde am fost plasaţi pe la casele fraţilor noştri români.

Aceasta ne este declaraţia pe care o susţinem şi o semnăm propriu. Vama-Buzăului 23 Noiembrie 1940. Declaranţi (urmează şase semnături olografe). Prezenta declaraţie s-a dat şi semnat în faţa noastră. Vama Buzăului, 12 Noiembrie 1940. Primar, C-tin Burcus, Secretar, V. Şerban". (3)

"Subsemnatul G.R preot ortodox român în comuna Zăbala, Judeţul Treiscaune, refugiat la data de 16 octombrie 1940 în comuna Sita Buzăului, judeţul Braşov, declar următoarele: În urma cedării către Ungaria a teritoriului ce păstoream m-am hotărât şi am rămas în mijlocul credincioşilor bisericii pe care o păstoream ca să fiu un mângâitor şi conducător al popolaţiei româneşti din comuna Zăbala ajunsă din nou în robia pe nedrept al pământului nostru sfânt. Am rămas în mijlocul credincioşilor din Zăbala şi lângă Altarul sfânt al bisericii noastre unde îmi dădeam seama că aveam de îndeplinit un rol şi o misiune frumoasă pentru a fi îndrumătorul şi călăuzitorul fraţilor noştri rămaşi în robie.

Dar hoardele barbare ale neamului asiatic s-au pornit cu o furie de neînchipuit asupra bieţilor români distrugându-le tot şi jefuindu-i şi supunându-i la chinuri de neînchipuit. Porneau noaptea în cete şi bombardau cu pietre şi gloanţe de puşcă locuinţele la aproape toţi românii distrugându-le. Mai tare au avut de suferit locuitorii P.O, V.L, D.R, D.R, G.O, I.C, I.M, G.R, şi alţii. La cei amintiţi mai sus le-au distrus casele, tăindu-le ferestrele, uşile şi pridvoarele cu topoarele, mobila din case le-au sfărmat-o complect, păturile, plapumele şi pernele le-au tăiat cu cuţitele; burdufii de brânză, făina şi ce-au găsit le-au împrăştiat prin case şi prin curţi.

Locuitorului P.V. din Pava care plecase înainte de a veni armata maghiară i-au dat foc la şura plină cu bucate, i-a distrus absolut tot ce-au găsit în casă, sticlele de bulion le-au spart izbindu-le de pereţi, iar după aceste isprăvi şi-au făcut necesităţile în casă, ca să dea dovadă complectă de civilizaţie. Pe toţi cei care le-au distrus locuinţele jandarmii au luat forţat declaraţii de la fiecare, că nu au nici o pretenţie de despăgubire, ameninţându-l că, în caz contrariu, le va da foc şi-i va omorî.

În faţa acestor prigoniri, noaptea fiind nevoit să stau ascuns fără a putea dormi, iar ziua ocupat cu credincioşii pe la autorităţi, m-am îmbolnăvit greu având hemoptizie abundentă, căzând la pat greu bolnav. Deşi eram greu bolnav, totuşi mi s-au trimis ameninţări ca să plec dacă nu vreau să sufăr prigonirile ce le proiectau. În asemenea situaţie fiind am plecat în refugiu şi am venit în comuna Sita Buzăului, unde îmi este familia. Am dat această declaraţie cu întârziere din motiv că am fost greu bolnav în pat, oprit de medic de a vorbi. Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin".(4)

"Subsemnatul O.G. de ani 49, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu patru copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, ju. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către Unguri am suferit mai multe bătăi, casa dărmată, stricată de unguri cu bolovani, şi lucrurile cele mai de preţ furate. În noaptea de 17 Noiembrie 1940, ora 4 am fost luaţi de acasă de Jan. Unguri şi duşi la Zagon de unde am fost aruncaţi peste frontieră, neavând voie să luoam cu noi nimic. În locuinţa mea au rămas următoarele: 2 moşii cu 7 clădiri, 20 Iug. Pământ cu recolta de pe el, 5 cai, o vacă, 13 porci, 50 de păsări, 4 căruţe, 150 de oi, plus lucrurile din casă. Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau, susţin şi o semnez propriu". (5)

"Subsemnatul P.I. de ani 52, de profesiune plugar, religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriul cedat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la intrarea ungurilor am suferit mai multe batjocuri şi mi s-a luat recolta de pe 5 jugăre de pământ (…) Toate bunurile mi-au rămas acolo, neputând lua nimic pentru că jandarmii unguri ne aşteptau până ne-am îmbrăcat şi am fost forţaţi a ieşi cât mai repede afară şi să plecăm în România, la românii noştri puturoşi, cum ziceau ei. (…)(6)

"Subsemnata P.G., de 49 de ani, de profesiune agricultoare, religie ortodoxă, căsătorită cu 8 copii, carte ştiu, cu domiciliu cu domiciliu în teritoriul cedat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar:

În ziua de 18 Noiembrie 1940 orele 11 dim, m-au ridicat de acasă mai mulţi unguri, dintre care au fost şi câţiva cu nume cunoscuţi şi anume: A, B, B.C. - primarul comunei, iar restul necunoscuţi. Acest grup m-a forţat să părăsesc locuinţa şi să plec imediat, neputând lua cu mine decât ceea ce era pe mine şi pe cei 8 copii."(…) (7)

"Subsemnatul R.D. de ani 28, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu un copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, ju. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am avut de suferit foarte multe greutăţi. Chiar în ziua de 13 septembrie orele 10 au venit la casa mea mai mulţi unguri, care au căutat ca să mă jefuiască, luându-mi toate lucrurile mai de valoare, precum şi suma de lei 15.500, iar celelalte obiecte care ne le-au putut lua, le-au stricat pentru a nu-mi rămâne mie. Aceşti unguri erau urmaţi de echipe militare, care îi păzeau pentru a nu fi atacaţi. Pentru faptul că nu am dat armă, ceia ce nu posedam, am fost bătut în mai multe rânduri chiar de către jandarmii unguri.(…) Mai declar că la locuinţă mi-au mai rămas următoarele: moşia cu 6 clădiri, 160 de oi, 3 cai, o vacă, 7 porci, 7 Iug. De pământ, 2 Iug. De pădure, recolta de pe terenul arătat mai sus, fân în valoare de 50.000 lei, 2 căruţe plus lucruri casnice şi unelte agricole." (…)(8)

"Subsemnatul N.V. de ani 58, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 7 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost bătuţi în fiecare zi, de către unguri civili şi de către jandarmi unguri, iar în timpul nopţii nu puteam dormi la locuinţele noastre, alegându-ne diferite ascunzişuri prin pădure, de frica acestor barbari care ne schinjuiau. (…) Am fost bătut în scopul de a mă face să părăsesc domiciliul meu, spunându-mi că încă nu m-am dus după puturoşii mei, iar eu am răspuns că niciodată nu voi părăsi acest loc unde s-au născut şi crescut strămoşi de strămoşii mei. Toate acestea le-am suferit până în ziua de 17 Noiembrie 1940, când am fost ridicat de jan. unguri de care nu am fost lăsaţi să luom cu noi ceva îmbrăcăminte, decât ceea ce este pe mine, soţie şi copii. (…) La locuinţa mea mi-au rămas următoarele: casă, grajd, şură, bucătărie, 30 Iug. Pământ, plus recolta după acest pământ, 150 de io, 70 Iug. pădure de brad, 4 cai, 6 căruţe, 3 vaci, 5 porci, plus lucrurile casnic." (…)(9)

"Subsemnatul N.V. de ani 49, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 1 copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Covasna, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: A doua zi după ocupare am fost la comenduirea lor, unde m-au udat şi m-au bătut, ca să dau arma în mâna lor, pe care eu nu o aveam. La o săptămână după aceasta au venit din nou şi m-au dus la post, unde din nou am fost bătut pentru că am fost înscris în Legiune şi m-au reţinut două zile acolo, dându-mi în loc de hrană bătaie. La ora 12 noapte în 17 Noiembrie 1940 au venit jandarmii unguri şi m-au ridicat de acasă, numai cu ce am fost pe mine, ducându-ne la comenduire la Zagon, iar de acolo am fost trecut frontiera, spunând că nu merităm a sta pe pământul lor unguresc, noi românii puturoşi." (…)(10)

"Subsemnatul A.G.. de 41 de ani, de profesiune pădurar comunal şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: Prima dată după sosirea armatei maghiare am fost atacat mişeleşte de populaţia civilă din sat, spărgându-mi geamurile cu pietre aruncând din şosea şi profitând de ocazia întunericului s-au făcut nevăzuţi. Văzându-mă asediat am fost să merg la autorităţile ungureşti din localitate, pentru a aduce la cunoştinţă cele ce mi se întâmplase. Atunci am fost interogat de mai multe date asupra mea la care eu am răspuns afirmativ, şi la care ei mi-au răspuns că şi populaţia maghiară a suferit asemenea lucruri din partea românilor. De toate acestea mi-au declarat mai mulţi unguri, că mă au în vedere şi că o să mă omoare pentru faptul că am fost pădurar şi mi-am făcut conştiincios dataoria." (…)(11)

"Subsemnata M.B. de ani 28, de profesiune agricultoare şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 7 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: După ocupare au fost nevoiţi bărbaţii să plece, iar noi am rămas soţiile să suferim, pentru că ei spuneu că nu mai avem nici un drept în ţara lor." (…)(12)

"Subsemnatul F.G. de ani 28, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu un copil, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: La ocuparea teritoriului de către unguri ni s-au spart de către ei casa precum şi mobilierul dinăuntru, iar îmbrăcăbintea a fost tăiată fâşii cu cuţitul, iar eu am fost ridicat şi dus la primărie unde am fost bătut în mod barbar de câte 5-6 ori pe zi, iar seara eram lăsaţi liberi pentru a merge acasă, iar a doua zi eram din nou chemaţi la primărie şi bătuţi din nou." (…)(13)

"Subsemnatul P.P.. de 55 de ani, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului amintit mai sus de către unguri am fost batjocoriţi şi trataţi în mod îngrozitor de către autorităţile ungureşti, precum şi de către populaţia civilă. Strigând că suntem români puturoşi şi să plecăm că împuţim locul." (…)(14)
"Subsemnatul O.P.Gh. de 36 de ani, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 3copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în cătunul Pava, comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: După ocupare în prima noapte au venit mai mulţi unguri care au stricat uşile şi locuinţa pe dinafară şi aceştia erau urmaţi de vreo 13 soldaţi care îi păzeau ca să nu fie atacaţi de români. Am fost chemat la postul de jandarmi unde mi s-a cerut arma pe care eu nu o aveam şi pentru aceasta am fost bătut, am fost interogat asupra cuibului de legionari şi că de ce m-am înscris în Legiune, pemtru toate acestea am suferit multă mizerie din partea lor." (…)(15)

"Subsemnatul C.C. de ani 63, de profesiune plugar şi de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriul ocupat, în comuna Zăbala, jud. Treiscaune, actualmente refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov, declar: De la ocuparea teritoriului amintit mai sus de către unguri am fost chemat la primărie spunându-mi ca să predau arma, eu am răspuns ce armă să dau că nu am nimic (…) Am fost lovit de un jandarm cu o bâtă enorm de mare, după aceasta au început să mă întrebe de ce nu m-am dus după puturoşii noştri. Eu am răspuns că aici m-am născut şi aici vreau să mor. Nu le-a fost de ajuns aceste cuvinte şi au început să mă bată în mod barbar, după care am zăcut 2 săptămâni." (…)(16)

"Subsemnatul C.D. de ani 31 de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După ocupare am fost chemat la post unde am fost interogat asupra no. de legionari din sat, de datele naşterii mele şi de armă, crezând că eu posed armă, la toate acestea eu am răspuns negativ, drept pentru care am fost bătut la post de 6 ori cu un drug de fier.

Totdeauna îmi spunea că trebuie să părăsesc locuinţa şi să trec după fraţii mei puturoşi. În ultimul moment a venit ca să mă ridice de acasă, iar eu nevrând a părăsi locuinţa mi a spus că nu mai pot rămâne nici într-un caz. La toate acestea eu am spus că nu plec, poate chiar să mă împuşte, dar ei au spus că este păcat să strice un glonţ unguresc pe un român puturos. În noaptea de 17 noiembrie 1940, orele 6 dimineaţa, m-au luat de acasă şi m-au dus la primărie, ne având voie să luom nimic cu noi, de la primărie m-a dus la Zagon, şi când treceam prin satul Chiuruş, trăgeau clopotele după noi semn că nu mai vreau să ne mai vadă." (…)(17)

"Subsemnatul N.F de ani 56, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului am suferit foarte multe bătăi şi eram tot timpul ascunşi prin pădure de frica lor, care se repedeau asupra nostră şi a locuinţelor noastre ca nişte fiare sălbatice." (…)(18)

"Subsemnatul R.D.S, născută M, de 58 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 4 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost bătuţi în fiecare zi de mai multe ori şi cerându-ne mereu armele pe care noi nici nu le aveam. Casele au fost stricate de către populaţia civilă împreună cu armata. În noaptea de 17 noiembriev 1940, orele 2 am fost luaţi de către jandarmii unguri şi somaţi să ne părăsim locuinţele, strigându-mi să trec la puturoşii mei de români." (…)(19)

"Subsemnata L.C, născută M, de ani 42 de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorită cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am suferit mai multe batjocure, şi în ziua de 18 Noiembrie 1940, au venit la locuinţă mai mulţi jandarmi, împreună cu autorităţile din comună, de care am fost somată, să îmi părăsesc locuinţa, şi să trec frontiera: Fiind singură numai cu copii mici, nu am putut lua nimic cu mine decât ceea ce se afla pe mine şi copii. Mai întâi am fost duse şi ţinute două zile la comenduirea lor de grăiniceri, de unde am fost bătute şi alungate peste frontieră." (…)(20)

"Subsemnatul Z.D., de 41 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar:De la ocuparea teritoriului am fost chinuiţi de unguri şi am primit bătaie în mai multe rânduri, iar în noapte de 17 Noiembrie 1940 am fost ridicaţi de acasă şi duşi la comenduirea de grăiniceri de unde am fost alungaţi peste frontieră, lăsând pe la casele nostre tot avutul." (…)(21)

"Subsemnatul O.N., de 46 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost chinuiţi şi bătuţi în fiecare zi de mai multe ori, apoi casa a fost stricată aruncând cu pietre în ea. După aceasta am fost chemat la postul de jandarmi, unde am fost bătut în mai multe rânduri, forţându-ne să dăm declaraţie că nu avem nici o pretenţie în urma stricăciunilor pricinuite." (…)(22)

"Subsemnatul R.A., de 57 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat/ Zăbala/ Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri am fost batjocoriţi şi chinuiţi în mod foarte grav. Populaţia civilă cât şi autorităţile militare au stricat casele şi tot ce se afla, fiind siliţi să fugim în pădure, căutând ascunziş, iar pe copilul meu de 13 ani l-au prins când se ducea cu cai la păşune şi l-au bătut lăsându-l aproape mort.

După suferinţa la cele arătate mai sus în noaptea de 17 orele 4 am fost somaţi de către jandarmii unguri să părăsim locuinţele nostre. Am fost ridicaţi de acasă şi duşi la primărie împreună cu 3 copii, restul au rămas cu mama sa care era bolnavă şi nu se putea ridica din pat." (…)(23)

"Subsemnatul M. Gh., de 25 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, necăsătorit, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După ocupare am fost foarte mult batjocoriţi şi de copiii cei mai mici, apoi am fost chemaţi la post şi am fost interogaţi de către jandarmii unguri dacă vrem să fim unguri? La toate aceste am răspuns negativ, şi pentru acestea am fost nevoiţi să părăsim locuinţele. Noapte nu puteam dormi în casă ci numai prin păduri şi ascunzişuri. Iar când am vrut să plecăm, vecinii noştri care erau tot unguri au anunţat imediat autorităţilor militare care ne-au păzit şi noaptea când am plecat, şi când treceam frontiera grănicerii unguri au tras focuri după noi." (…)(24)

"Subsemnatul D. M., de 23 de ani, de profesie plugar, de religie ortodoxă, necăsătorit, carte ştiu, cu domiciliu în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Judeţul Braşov declar: După acaparare am fost mereu chemat la post şi unde mă tot întrebau ungurii dacă vreau să fiu ungur şi multe lucruri asupra situaţiei ţării, la toate acestea am răspuns negativ şi pentru aceasta am fost nevoit să plec. Când am vrut să trec frontiera, grănicerii unguri au tras focuri după mine, dar am avut noroc că era noaptea şi nu au nimerit, şi au tras gloanţele pe deasupra." (…)(25)

"Subsemnatul Ş. M., din comuna Zagon, invalid de război de 49 de ani, de religie ortodoxă, având 4 copii, nu ştiu carte, expulzat din comuna Zagon, Jud. Treiscaune, declar următoarele: De la ocuparea teritoriului cedat de către unguri, am fost bătut de către populaţia civilă, batjocoriţi şi ameninţaţi în tot momentul, spunându-mi ca să părăsesc Ungaria. În noaptea de 20-21 Noiembrie a.c. populaţia civilă condusă de către O.F. şi A.G., s-a prezentat la locuinţele noastre şi ne-a scos afară fără să ne lase să ne luăm ceva din casă, după care ne-a condus până la marginea pădurii cu ciomege şi bătându-ne, de unde ne-a spus să mergem la neamurile nostre, dar sub nici un motiv să ne întoarcem că ne împuşcă, şi nici în judeţul Braşov să nu ne găsească, căci ei vor veni şi acolo. Populaţia civilă,avea concursul jandarmilor şi grănicerilor care erau în urma acestora. Sita Buzăului, 23 XI 1940." (…)(26)

"Subsemnatul Gh. R., de ani 62, de religie ortodoxă română, căsătorit, cu doi copii, carte nu ştiu, cu domiciliul în comuna Zagon, judeţul Treiscaune, actualmente expulzat, declar următoarele: De la ocuparea teritoriului cedat Ungariei, în tot timpul am fost maltrataţi şi bătuţi de către jandarmii şi populaţia civilă din comună. În ziua de 18Noiembrie 1940 a venit o ptrulă compusă din doi jandarmi şi primarul B.C. luându-mă la bătaie, atât pe mine om în vârstă cât şi pe soţia mea de 73 de ani pe motiv că fratele meu a plecat înainte şi a dus o vacă cu el.

Înainte de expulzare ni s-a propus ca să trecem la religia romano-catolică şi să ne maghiarizăm că atunci ne lasă să ne facem casă. Declarând că aceasta nu o putem face fiind oameni bătrâni şi nemaiavând mult de trăit, în noaptea de 21 a venit populaţia civilă constituită în bandă, sub conducerea lui O.F., A.G. şi M.A. G., înarmaţi cu arme şi ciomege şi mi-au spart geamurile la casă, au împuşcat pe fereastră şi ne-a strigat să ieşim imediat afară. Noi ieşind nu ne-a mai lăsat să intrăm înlăuntru ca să ne luam ceva, ci ne-a luat la bătae şi ne-a urmărit până în pădure, de unde ne-a spus să mergem la «Budos olah», şi să nu ne mai întoarcem sub nici un motiv înapoi că ne împuşcă. Atât eu cât şi soţia mea suntem bolnavi şi plini de vânătăi din cauza bătăii suferite. Ne-a rămas toată averea acolo în valoare aproximativă de 500.000 lei." (…)(27)

"Subsemnata Văd. I. B. de ani 53, de profesie casnică, religie ortodoxă, copiii am cinci, carte nu ştiu, cu domiciliu comuna Zagon, Jud. Treiscaune/ terotoriu ocupat/ declar: De la ocuparea teritoriului de către unguri, am fost bătuţi în mod cât se poate de barbar, ne-au dărmat casele, alungându-ne pe drumuri şi urmărindu-ne ca pe nişte tâlhari, spunându-ne să nu ne oprim decât în Marea Neagră, că acolo ne este locul nostru. În seara zilei de 20-21 am fost ridicaţi de către jandarmi şi populaţia civilă aducându-ne într-o pădure, arătând direcţia pe unde să mergem, spunându-ne că dacă ne întoarcem înapoi vom fi împuşcaţi." (…)(28)

"Subsemnatul Ş.I., de 37 de ani, de religie ortodoxă, expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: În seara zile de 21 Noiembrie a.c., o bandă constituită din populaţia civilă a venit la locunţa mea şi au intrat în casă 4 persoane înarmaţi spunându-mi ca să ies afară şi să plec la Marea Neagră că acolo este locul nostru. Când am voit să iau ceva pâine pentru cei 5 copii ai mei m-au luat la bătaie, izbindu-mă cu patul armei (…) Pe românii care umblau încălţaţi cu opinci, le spunea să-şi taie opincile, căci dacă nu le taie ei cu picioare cu tot. Eram opriţi de a mai vorbi româneşte, sub ameninţarea de împuşcare. Mi s-a spus să nu mai merg înapoi că mă împuşcă." (…)(29)

"Subsemnatul I.B., de ani 29, căsătorit cu trei copii, cel mai în vârstă fiind de 5 ani, de religie ortodoxă, expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: În noaptea de 21 Noiembrie 1940 au venit în curte 6 soldaţi şi au bătut în uşă cu arma strigând să deschid imediat. Când am deschis patru au intrat în casă şi m-au provocat să ies imediat afară împreună cu familia, nelăsându-mă să iau absolut nimic. Am avut în ladă 7500 lei pe care când am vrut să-I iau m-au repezit afară ameninţându-mă că mă împuşcă. Afară ne aşteptau civilii care ne-au luat la bătaie. M-am îndreptat către convoiul celorlalţi expulzaţi şi m-au urmărit până în pădure. Eu după ce am intrat în pădure am luat-o pe altă parte şi am stat până mai târziu când s-au mai iliniştit, după care pe ascuns, m-am întors acasă ca să mai iau câte ceva. Când am mers acasă nu am mai găsit absolut nimic, mi se ridicare tot, atât banii, cât şi păturile ce au mai găsit, precum şi alte lucruri ce puteau fi ridicate, iar mobila din casă sfărmată complect." (…)(30)

"Subsemnatul D.C., de ani 29, căsătorit cu 2 copii, de religie ortodoxă, expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: De când au intrat armatele maghiare în comuna Zagon populaţia ungurească s-a pornit prigoană asupra românilor, batjocorindu-i, ameninţându-i şi bătându-i pe unde găseau vre-un român, cum a fost cazul cu GH. F., care a fost crunt bătut în mijlocul pieţii, precum şi alţii. Copii de şcoală strigau după noi «Budos olah şi bocskoros» (…) Afară de mine şi soţia mi-au bătut şi copila de 10 ani: Cei mai înverşunaţi dintre toţi erau locuitorii B.F şi V.I" (…)(31)

"Subsemnatul N.M.D., de ani 35, căsătorit cu 5 copii, de religie ortodoxă, în calitate de expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: În tot timpul dela la ocupaţia teritoriului cedat de către România, Ungariei, am fost batjocoriţi, bătuţi şi chinuiţi de către populaţia civilă sub auspiciile jandarmilor unguri, chemând pe români la postul de jandarmi şi ameninţându-I cu împuşcarea. În noapte de 21 Noiembrie a.c. au venit în casă 5 locuitori unguri din comună, înarmaţi cu ciomege şi m-au provocat să ies imediatb afară din casă. Nu m-a lăsat să iau nimic, nici chiar pe copil care când a vrut să-şi ia opincile ca să se încalţe, la lovit cu ciomagul. M-am rugat ca să mă lase să scol copii încet ca să nu se sperie, dar ei au început să lovească cu ciomagul în mobila din casă, ca să facă larmă cât mai mare, să lovească în mine şi soţia mea. L-a ieşire din casă mi-au luat pantalonii de pe mine şi aşa am fost conduşi până la pădure împreună cu ceilalţi expilzaţi în bătăi, spunâmdu-ne să nu ne mai întoarcem căci pe toţi ne împuşcă. Întrega populaţie civilă a fost condusă de către locuitorii A.G. şi O.F, iar în urma lor erau jandarmii." (…)(32)

"Subsemnatul N.D., de ani 70, căsătorit cu 6 copii, de religie ortodoxă, expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: De la ocuparea teritoriului cedat Ungariei, populaţia civilă aproape în fiecare noapte mergea în bande la locuinţele românilor şi aruncau cu pietre în fereste, pe case, puşcau în curţi, îi chemau în fiecare zi la postul de jandarmi şi îi băteau, nu ne lăsau să vorbim româneşte, şi ne ameninţau că dacă nu ne botezăm ca unguri, ne botează ei - adică ne omoară. În noaptea de 21 Noiembrie a.c. o bandă compusă din populaţia civilă din comună, cu concursul jandarmeriei, care era la umă, a venit pe la casele noastre, intrând în fiecare casă câte o echipă, ne-a provocat ca imediat să părăsim casele şi să plecăm din comună la «Budos olah», adică în România, dar înapoi să nu ne mai întoarcem căci ne împuşcă. Nu ne-a lăst să luăm nimic, şi cu ce-am putut să ne îmbrăcăm mai la repezeală, ne-au scos afară bătându-ne cu ciomegile şi alungându-ne până în pădure." (…)(33)

"Subsemnata A.C., de ani 55, văduvă, cu doi copii, de religie ortodoxă, expulzată din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: Sunt oarbă complect şi în noapte de 21 Noiembrie au venit în casă mai mulţi locuitori unguri din comună şi mi-au spus că împreună cu copilul să plec imediat la neamurile mele în România. Deşi m-am rugat ca să mă lase ca să mă încalţ, că sunt oarbă complect, nu numai că nu m-au lăsat, dar m-au repezit afară, de unde copilul m-a luat de mână şi m-a dus la ceialţi expulzaţi. Când am ajuns la un părău. M-a repezit acolo şi căzând jos au început să dea cu ciomagul în mine." (…)(34)

"Subsemnatul B.A, de 26 de ani, căsătorit cu un copil, de religie ortodoxă, expulzat din comuna Zagon Jud. Treiscaune, declar următoarele: Imediat după ocuparea de către armatele maghiare a teritoriului cedat, populaţia din comună a început o adevărată prigoană contra românilor, bătându-i, batjocorindu-i şi amenenţându-i cu moartea, fără nici un motiv. În noaptea de 21 Noiembrie a.c. au venit în casă patru persoane civile, înarmate cu 3 ciomege şi unul cu arma- şi m-a provocat ca imediat să părăsesc casa. Cei cu ciomege au început să dea în mine şi soţie, iar cel cu arma a împuşcat în casă, speriindu-mi copilul de 6 ani. În loviturile de ciomag am ieşit afară dezbrăcat, unde ne-au aşezat pe două rânduri şi bătându-ne mai departe ne-au alungat până în pădure, spunându-ne să nu ne mai întoarcem, căci nici unul nu va scăpa cu viaţă." (…)(35)

"Subsemnatul B.R.M, de ani 28, de profesie plugar, de religie ortodoxă, carte ştiu, necăsătorit, domiciliat în comuna Zagon Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului declar următoarele: După ocuparea teritoriului de către unguri am avut de îndurat multe persecuţii şi multe chinuri. Am fost chemaţi la primărie unde am fost forţaţi să ne botezăm unguri, noi nevrând am fost bătuţi şi ni s-a pus în vedere să părăsim locuinţele şi să plecăm la fraţii noştri Ola. În noaptea de 20 Noiembrie 1940 ora 3 noaptea am fost ridicaţi de acasă şi nevoiţi a trece frontiera." (…)(36)

"Subsemnatul M.B., de ani 30, de profesie plugar, de religie ortodoxă, carte ştiu, căsătorit cu un copil, domiciliat în comuna Zagon Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocupare am fost chinuiţi de ei în cele mai groaznice chinuri, şi strigau după noi Ola, apoi am fost chemaţi la primărie ca să ne botezăm unguri, dar noi nu am vrut şi contra aceasta am fot tot timpul persecutaţi, iar în noaptea de 20 Noiembrie 1940. Orele 3, am fost luat de acasă şi aruncat pe drumuri spunându-mi să părăsesc locuinţa şi să plec la fraţii noştrii." (…)(37)

"Subsemnatul N.C., de profesie plugar, de religie ortodoxă, carte nu ştiu, căsătorit cu 1 copil, domiciliat în teritoriul ocupat, comuna Zagon Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocuparea teritoriului de către unguri am fost chemaţi la primărie să ne botezăm unguri, ca să nu mai suferim chinurile la care eram supuşi. Noi nu am vrut şi atunci am fost bătuţi şi ni s-a pus în vedere să părăsim imediat ţara lor şi să venim la opincarii noştri. Am fost nevoiţi să plecăm. În noaptea de 20 noiembrie 1940 am fost ameninţaţi cu moartea şi casele bătute cu pietre, iar noi aruncaţi pe drumuri şi casele pecetluite." (…)(38)

"Subsemnatul I.C., de ani 42, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 5 copii, carte ştiu, domiciliat în comuna Zăbala, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocupare am suferit multe insulte şi chemaţi la post de mai multe ori unde am fost întrebaţi unde ne este arma. Noi am răspuns că nu avem, după cum şi era. Ei însă nu au vrut să ne creadă şi au continuat să ne bată. Pe la locuinţele nostre au făcut mari stricăciuni mari.În noaptea de 17 Noiembrie 1940 pe la orele 5 dimineaţă au venit jandarmii unguri care ne-au forţat să părăsim locuinţle şi să plecăm. Am fost nevoit să plec şi să îmi las tot agonisitul acolo". (…)(39)

"Subsemnatul D.N., de ani 43, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 7 copii, carte ştiu, domiciliat în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocupare am fost obligaţi să vorbim numai ungureşte şi nu eram lăsaţi să mergem la lucrul câmpului, bătându-ne cu pietre şi cel mai mic copil, şi strigând după noi cuvinte murdare.(…) În ziua de 20 Noiembrie 1940 am fost chemaţi la primărie unde am fost obligaţi de unguri să ne botezăm ungureşte şi să fim unguri, iar după aceea nu au mai vroit să fim nici unguri, ci au spus să părăsim imediat locuinţa că o să fie rău de noi. În noaptea de 20 Noiembrie 1940 orele 11 am fost ridicat de acasă împreună cu familia neputând lua cu mine decât cu ceea ce eram îmbrăcat, atât eu cât şi familia. Am fost urmăriţi şi aruncaţi peste frontieră." (…)(40)

"Subsemnatul M.I., de ani 34, de profesie gardian, de religie ortodoxă, căsătorit cu 4 copii, carte ştiu, domiciliat în comuna Covasna, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocuparea teritoriului de către unguri am fost foarte strânşi şi u aveam voie să mergem nicăirea, persecutaţi, şi în noaptea de 17 Noiembrie 1940, orele 11 ½, am fost ridicat de acasă şi trecut peste frontieră, neputând lua cu mine nimic, ba din contra, mi-a rămas şi familia acolo." (…)(41)

"Subsemnatul R.M., de ani 33, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu 2 copii, carte ştiu, domiciliat în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocupare tot mereu am fost ameninţaţi să plecăm la fraţii noştri puturoşi de dincolo, că dacă nu o se ne aducă ei. Toate aceste suferinţe le-am îndurat până în noaptea de 19 Noiembrie 1940, când am fost ridicaţi de acasă de jandarmii unguri, care ne-au bătut şi chiar m-au strâns de gât şi m-au dat afară, apoi mi-au pus arma în piept spunându-mi că mă omoară dacă nu plec imediat. Ne mai având încotro am fost nevoit să plec şi să îmi las tot avutul meu acolo." (…)(42)

"Subsemnatul R.M., de ani 31, de religie ortodoxă, de profesie plugar, căsătorit cu 3 copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriu ocupat, în comuna Zagon, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocuparea teritoriului de către unguri am suferit cele mai groaznice suferinţe, pe care nu şi le poate închipui nimeni. Copii ungurilor strigau după noi şi aruncau cu pietre, apoi am fost duşi la primărie unde am fost bătuţi şi batjocoriţi de ei, apoi ne-au pus în vedere să părăsim locuinţele în termenul cel mai scurt, că o păţim rău cu ei. Iar în noaptea de 20 Noiembrie 1940 am fost ridicat de acasă împreună cu familia şi aruncaţi peste graniţă ca nişte câini ai nimănui, lăsând la locuinţă tot agonisitul nostru care nu a putut fi luat." (…)(43)

"Subsemnatul I.R.P, de ani 47, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit fără copii, carte ştiu, cu domiciliul în teritoriu ocupat, în comuna Zăbala, Jud. Treiscaune, actualment refugiat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar: După ocuparea teritoriului de către unguri am fost chemat la post unde am fost somat să predau arma, şi apoi bătut pentru faptul că eram în garda de fier şi mai înainte am fost în garda Naţională, pentru menţinerea liniştei în comună. Într-o noapte când eram de serviciu, au venit mai mulţi băieţi unguri cântând pe drum. Eu împreună cu tovarăşul meu am somat pe aceştia de a mai cânta, ei însă nu au voit să se conforme, şi s-au repezit asupra lui pentru ai lua arma. Toate acestea acum le-au socotit ungurii ca rea purtare din partea noastră cu ai lor. Iar în noapte de 17 Noiembrie 1940, ora 6 dimineaţă, am fost ridicat de acasă şi duşi la comenduirea Zagon, iar de acolo trecuţi frontiera, neputând lua cu mine decât cu ce-am putut să mă îmbrac." (…)(44)

"Subsemnatul I.T.P, de ani 43, de profesie plugar, de religie ortodoxă, căsătorit cu trei copii, carte ştiu, domiciliat în comuna Zăbala, Jud. Treiscaune, actualmente domiciliat în comuna Sita Buzăului, Jud. Braşov declar următoarele: După ocupare am suferit multe insulte şi chiar bătăi. În prima zi după ocupare, au venit pe la casele nostre echipe de soldaţi care au pricinuit mari pagube, stricând uşile, ferestrele şi mobilierul care se afla în case, şi batjocorind pe bieţii români care au căzut sub stăpânirea hoardelor barbare. A treia zi am fost chemat la post unde am fost interogat unde este arma? Şi mai multe lucruri la care eu am răspuns negativ. În ziua de 17 Noiembrie 1940, orele 5 dimineaţa, când au venit la locuinţa mea mai mulţi soldaţi, care mi-au pus în vedere să părăsesc domiciliul şi să trec la fraţii noştri. Nemaiavând ce face am fost nevoit să plec, neputând lua cu mine decât cu ce eram îmbrăcat, rămânându-mi şi un copil acolo." (…)(45)

"Subsemnata B.M., cu etate de 21 de ani, de profesie coafeză, în comuna Zagon, jud. Trei - Scaune/ Ardealul de Nord, cedat Statului Ungar, prin prezenta declara următoarele: În ziua de 25 Noiembrie a.c. am plecat din comuna Zagon, Jud. Trei Scaune, trecând peste frontieră prin punctul Zagon - Barcani, Jud. Braşov, pentru faptul că viaţa ne era insuportabilă, din cauza maltratărilor, precum şi a măsurilor luate de autorităţile maghiare pentru schimbarea cultului, precum şi din cauza nesiguranţei vieţii şi avutului nostru, din cauza răscoalelor repetate din partea populaţiei civile maghiare." (…)(46)

"Subsemnaţii locuitori din comuna Zagon, Judeţul Trei Scaune/ Ardealul de Nord cedat Statului Ungar/ prin prezenta declarăm următoarele: În seara zilei de 20 Noiembrie 1940 orele 22 s-au prezentat la locuinţele nostre autorităţile maghiare care ne-au pus în vedere, că imediat să fim gata de plecare şi să ieşim afară din casă. La părăsirea casei autorităţile maghiare împreună cu populaţia civilă au procedat la ridicarea obiectelor din casă, iar ceea ce nu au putut ridica au început să le distrugă, prin focuri de armă şi lovituri de secure. În urma acestora ne-am luat familiile şi ne-am refugiat prin munţi, urmând ca a doua noapte să mergem din nou pe la locuinţe şi să ne mai ridicăm câte un obiect ce a mai rămas. Apoi am rătăcit prin munţi, până în ziua de 28 Noiembrie 1940, când am ajuns la primăria comunei Barcani, judeţul Braşov. Drept pentru care dăm prezenta şi semnăm: D.N, M.R, B.I, S.M, B.P". (…)(47)

Din cele prezentate se pot reconstitui momentele dramatice, trăite de populaţia românească din câteva localităţi din curbura interioară a Carpaţilor, expulzate în toamna anului 1940, în aşezări din Depresiunea Buzăului ardelean. Majoritatea refugiaţilor români din zonă, au părăsit meleagurile natale, în septembrie 1940, stabilindu-se în localităţi din judeţele limitrofe (Suceava, Neamţ, Bacău, Vrancea, Buzău, Braşov), dar şi în localităţi din ţară. Arhivistul Constantin Păduraru de la Direcţia Judeţeană Neamţ a Arhivelor Naţionale, întreprinde o amplă cercetare pe tema românilor ardeleni refugiaţi, în toamna anului 1940, şi stabiliţi în judeţele Bacău şi Neamţ, o parte din rezultatele cercetării fiind publicate în anuarul "Angustia" nr.XI/2007

Pe lângă declaraţiile persoanelor expulzate, prezentăm câteva documente emise de autorităţile locale din localităţile în care s-au stabilit românii expulzaţi, din care rezultă, pe de o parte, eforturile făcute de către Statul Român şi comunităţile locale, pentru asigurarea condiţiilor minime de trai ale celor năpăstuiţi, iar pe de altă parte, prezintă informaţii care permit surprinderea dimensiunilor cantitative a românilor expulzaţi, respectiv a numărului acestora pe localităţi.

"Pretura Buzăul Ardelean, Judeţul Braşov, No. 585, 1940 Noiembrie 18. Domnule Prefect, Avem onoarea a Vă raporta că în ziua de 18 Noiembrie a.c. în comuna Barcani au venit 21 familii, cu 80 suflete, de români toţi expulzaţi din comuna Covasna, Judeţul treiscaune, iar în satul Sărmaş din aceiaşi comună, au venit 27 de familii, cu 137 de suflete, expulzaţi din comuna Valea Mare, Jud. Treiescaune.

Toţi au fost ridicaţi de autorităţile maghiare, în toiul nopţii şi duşi până aproape de frontieră, nepermiţindu-li-se să ia nimic din avutul lor. Aproape toţi sunt fruntaşii comunelor respective şi au lăsat acasă averi considerabile. S-au luat măsurile necesare pentru încartiruirea lor, precum şi pentru hrănirea lor, urmând a fi repartizaţi în comunele buzoiene. Întrucât am fost informaţi că autorităţile maghiare intenţionează să expulzeze în masă întreaga populaţie românească din teritoriu cedat- credem că nu vom putea încartirui pe toţi refugiaţii, în cazul în care vor veni într-un număr prea mare - fiind nevoiţi de a fi repartizaţi şi în alte comune din judeţ.(…) Totodată avem onoarea a Vă ruga să binevoiţi a aduce la cunoştinţă Onor Guvernului aceste expulzări în masă, care nefiind întru nimic justificate şi prin modul barbar în care se fac- contrariu tuturor principiilor elementare de drept internaţional."(…) (48) Un "tablou despre expulzaţii din Ungaria în zilele de 16-18-19-20-21 Noiembrie 1940 aflate pe teritoriu comunei Barcani, cuprinde numele şi prenumele a 50 de familii, cu 172 de suflete, din care, 3 din Covasna, 6 din Zăbala şi 41 de familii din Zagon". (49)

"Tabloul cu expulzaţii români din teritoriu cedat Ungariei, judeţul Treiscaune, veniţi în comuna Sita Buzăului, judeţul Braşov", întocmit în data de 21 Noiembrie 1940, cuprinde 32 de familii, cu 127 suflete, din care: două din Pava, 6 din Covasna, 9 din Zagon şi 15 din Zăbala. (50) Un "tablou asemănător" cuprinzând locuitorii români expulzaţi de unguri din teritoriile cedate, întocmit la data de 22 Noiembrie 1940, de comuna Întorsura Buzăului, cuprinde 57 de familii cu 217 suflete, din care: Boroşneul Mare o familie, Zăbala 4, Zagon 4, Covasna 16 şi Valea Mare 32. (51) Dintr-o altă situaţie întocmită de Primăria Întorsura Buzăului, în data de 26 Noiembrie 1940, rezultă că în comună se aflau la acea dată, 15 familii de intelectuali, cu 49 de suflete, erau refugiaţi, din data de 11 Septembrie 1940, alte 59 de familii, cu 238 de suflete fiind expulzaţi, în perioada 12-26 Noiembrie 1940. (52) În comuna Vama Buzăului, la 26 Noiembrie 1940, erau expulzaţi 120 de români, din care 76 de muncitori şi 44 de agricultori. (53) În comuna Dobârlău, la aceiaşi dată, erau înregistrate 13 români refugiaţi (din care 3 de intelectuali) şi 14 muncitori expulzaţi. (54) În comuna Barcani, la data de 27 Noiembrie, existau 23 de români refugiaţi, în data de 13 septembrie, şi 497 români expulzaţi, în perioada 16-27 Noiembrie 1940. (55) În comuna Mărcuş, la 29 Noiembrie 1940, erau 4 români refugiaţi şi 2 expulzaţi. (56) O situaţie statistică întocmită de conducerea primăriei Sita Buzăului, arată că în această comună existau 26 de români refugiaţi, în perioada 14 Septembrie - 9 Noiembrie 1940 şi 217 expulzaţi, în perioada 14-23 Noiembrie 1940, din care 154 agricultori şi 63 muncitori. (57)

Documentele cercetate pun în evidenţă şi o mişcare migratorie inversă, respectiv a populaţiei maghiare din localităţi rămase în componenţa Românie, în localităţi din Ardealul de Nord, cedat Ungariei. Astefel, o situaţie întocmită de conducerea comunei Teliu, comună cu populaţie etnic mixtă aflată în teritoriul necedat Ungariei, relevă faptul că în perioada 5 septembrie-2 octombrie 1940, în comună s-au refugiat 18 familii de români, din care 15 de intelectuali şi 3 de "profesionişti", iar din Teliu au plecat "în regiunile cedate", în perioada 5-13 septembrie 1940, 66 de unguri, din care: 11 de intelectuali, 5 de "profesionişti", 22 de muncitori şi 28 de agricultori. (58) Peste două luni, în 3 Decembrie în comună se aflau 49 de români refugiaţi din "Ungaria". (59) Din comuna Budila, în 13 septembrie 1940, au "trecut de bună voie", în teritoriul cedat, 71 de maghiari, din care: 10 intelectuali, 7 "profesionişti" şi 54 agricultori. În aceiaşi localitate, în perioada 16 septembrie - 11 octombrie, s-au refugiat 19 români, din 8 de intelectuali şi 11 de muncitori. (60) Din Întorsura Buzăului au plecat 13 familii de unguri, cu 34 de suflete. (61)

Documentele pun în evidenţă eforturile făcute de Statul Român pentru gestionarea corespunzătoare a problemelor legate de cazare, hrănirea, asigurarea unor locuri de muncă pentru refugiaţii şi expulzaţii, din Aredalul de Nord, precum şi aspecte ale solidarităţii populaţiei româneşti, cu fraţii lor aflaţi în situaţii dramatice ş.a. Astfel, prin adresa nr. 18126/ 21 Noiembrie 1940, Prefectura judeţului Braşov, înştiinţa Pretura Buzăul Ardelean cu următoarele aspecte referitoare la refugiaţi şi expulzaţi: "În urma evacuării populaţiei din Basarabia, Bucovina şi apoi a celei din Ardeal; ministerul Afacerilor Interne a luat măsuri din vreme, ca populaţia lipsită de mijloace de existenţă să primească ajutoare lunare prin Prefecturi.

Pentru a putea ţine o evidenţă şi de a nu se mai abuza de unele persoane care năpădesc şi împiedică mersul normal al servicilor care au ridicat ajutoare chiar de la mai multe instituţii - se pune mai departe în document- în urma raportului acestei Prefecturi cu No. 14936/940, prin care s-a cerut noi sume pentru aceste ajutoare, Ministerul Economiei naţionale, Comisariatul General pentru Asistenţa Populaţiei Evacuate cu ordinul No. 7344 din 12 Noiembrie 1940, a dispus ca să se sisteze orice plăţi pentru ajutorarea refugiaţilor, asistenţa lor urmând să se facă şi mai departe de Prefecturi, însă numai în unire şi prin Ajutorul Legionar care primesc cererile." (62)

Printr-un ordin circular al Ministerului Economiei Naţionale, Subsecretariatul de Stat al Colonizării şi populaţiei evacuate, sunt făcute precizări referitoare la "cheltuielile necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor acestui Subsecretariat şi pentru aşezarea şi plecarea la rosturile lor de viaţă a refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, Dobrogea de Sud, Basarabia şi Bucovina de Nord". Aceste cheltuieli erau asigurate în principal din: credite puse la dispoziţie din bugetul statului şi din bugetele autorităţilor locale şi contribuţii benevole. Totodată se atrăgea atenţia comisarilor generali şi prefecţilor "să procedeze cu cea mai mare atenţiune la aprobarea cheltuielilor pentru asistenţa şi plasarea refugiaţilor" - indiferent din ce fonduri urmează să fie acoperite - deoarece, se spune în documentul citat "dorim să evităm cheltuielile nejustificate, în acelaşi timp însă, ne dăm toate silinţele ca să ameliorăm situaţia refugiaţilor, care nu din vina lor au ajuns într-o situaţie mizeră". (63)

În data de 2 Decembrie 1940, Prefectura Judeţului Braşov, transmite Preturii Buzăului Ardelean, copia unei telegrame transmisă prefecturilor din întreaga ţară, în care se spune: "Fiind informaţi că unii unguri care părăsesc ţara în virtutea dispoziţiilor arbitrarea de la Viena, cumpără la preţul zilei de la alţi unguri imobile, trecând în contractul de cumpărare preţuri mult mai superioare, celor reale, iar după ce trec în Ungaria declară autorităţilor competente că posedă în România bunuri imobiliare evaluate în baza preţului fictiv din aceste contracte, iar alţii pleacă cu toate bunurile, ajunşi acolo declară că poliţia legionară ia deposedat de sume de bani fictive fără a le fi remis acte doveditoare. Rugăm a face cercetări amănunţite în această direcţiune şi de a raporta de extra urgenţă de rezultat Ministerul, întrucât ambele procedee au drept scop mărirea debitului României faţă de Ungaria." (64)

Pretura plăşii Buzăul Ardelean, în 2 Decembrie 1940, se adresează prefecturii judeţului Braşov cu rugămintea "de a interveni pe lângă Prefectura Câmpulung-Bucovina să se dea tot concursul şi îndrumările necesare delegaţilor români expulzaţi din teritoriu cedat Ungariei şi care conform dispoziţiilor date de către Comisariatului General al Refugiaţilor din Bucureşti urmează să fie colonizaţi în locuinţelor germanilor repatriaţi. Delegaţii refugiaţi sunt: Victor Cojan, Ioan Macoş, Ioan Poteică şi Ioan Vasiliu." (65)

Printr-o circulară trimisă de Pretura Buzăul Ardelean, tuturor primăriilor din subordine, se transmit instrucţiuni cu privire la soluţionarea problemelor românilor refugiaţi sau expulzaţi din teritoriul cedat, prin care se stabileau următoarele: înfiinţarea unui comitet care "va cerceta situaţia fiecărui refugiat în parte, stabilind posibilitatea refugiatului la lucru, precum şi dacă are dreptul să se bucure de mâncare la cantină, acordarea de ajutoare familiilor care au primit refugiaţi sau expulzaţi, recomandarea celor care au dreptul de a mânca la cantină, propuneri de găzduire a celor care nu pot fi cazaţi în comună ş.a." (66)

Prin amabilitatea distinsului istoric şi arhivist Ioan Ranca, din Tg. Mureş, am intrat în posesia Documentarului intitulat "Un an de stăpânire maghiară în Transilvania de Nord", lucrare apărută la Monitorul Oficial şi Imprimeria Centrală a Statului din Bucureşti, în anul 1942. Volumul cuprinde 120 de pagini, plus fotografii, având următorul cuprins: acte de violenţă, Biserica, şcoala, proprietatea rurală şi urbană, proprietatea minieră, comercială şi industrială, profesiuni libere şi funcţionari publici, recensământ, maghiarizare, fotografii. (67) Din primul capitol al acestei lucrări redăm următoarele pasaje: "…În urma anganjamentelor solemne pe care Guvernul ungar şi le-a asumat la Viena, era de presupus că Ungaria va renunţa la vechile sale metode de violenţă pentru desnaţionalizarea cetăţenilor de altă rasă. Această presupunere s-a dovedit a fi o simplă iluzie. Cu toate că schimbarea de care vorbim s-a produs printr-un act diplomatic şi trebuia să fie efectuată pe cale paşnică, totuşi, ocuparea Transilvaniei de Nord, s-a făcut cu o armată disproporţionat de numeroasă, iar administrarea acestui teritoriu a fost lăsată în seama armatei până la 9 Decembrie 1940.

În timpul operaţiunilor de ocupare şi după ocupare, sub administraţia militară, armata şi populaţia maghiară - aceasta din urmă prin organizaţii paramilitare - …, asistate de armată, de poliţie şi de jandarmerie -au deslănţuit şi au întreţinut tot timpul o teroare de neînchipuit în contra populaţiei româneşti. Această teroare, desfăşurată pe întreaga întindere a teritoriului cedat, s-a manifestat prin insulte, ocări, bătăi, arestări, internări în lagăre de concentrare, expulsări, schingiuiri, omoruri individuale şi în masă şi alte samavolnicii (de ex. violuri), care, toate la un loc, au transformat viaţa populaţiei româneşti într-un adevărat infern.(…) Toată această teroare, începută sub administraţia militară şi continuată şi după încetarea acesteia, nu s-a desfăşurat la voia întâmplării, ci după un plan bine stabilit şi cu consecvenţă urmărit. Scopul ei, care s-a vădit din zi în zi mai lămurit, a fost extirparea păturei conducătoare româneşti şi anume a intelectualilor de la oraşe, a preoţilor şi învăţătorilor de la sate, pentru ca astfel, masele ţărăneşti, rămânând fără conducătorii şi ocrotitorii lor fireşti, să poată fi mai uşor maghiarizate sau, la nevoie, distruse.

Numărul total al victimelor regimului de teroare, inaugurat de armata ungară de ocupaţie şi după încetarea administraţiei militare, până la 30 Octombrie 1941, este următorul: omorâţi - 919; schingiuiţi - 771; bătuţi - 3.373; arestaţi - 13. 359." (68)

Faţă de studiile, articolele şi lucrările publicate până în prezent, documentele prezentate conţin informaţii noi despre drama românilor refugiaţi şi expulzaţi din Transilvania de Nord-Est, despre forţele participante la acţiunile îndreptate împotriva românilor, respectiv atât militari, jandarmi, lideri locali şi cetăţeni maghiari din localităţile menţionate. Considerăm că alte comentarii, faţă de conţinutul documentelor prezentate, sunt de prisos. Deşi cele întâmplate după Dictatul de la Viena, în teritoriu cedat Ungariei horthyiste, sunt parţial cunoscute, prin ceea ce s-a transmis din generaţie în generaţie, există încă multe fapte necunoscute, omisiuni, neclarităţi, clişee şi prejudecăţi, şi cel mai grav este faptul că, există voci care pune sub semnul întrebării, sau minimalizează dramatismul suferinţelor îndurate de români. Documentele prezentate, prin conţinutul şi mesajul lor, spun adevărul şi numai adevărul.

Note

1. Arhivele Naţionale Covasna, Fond Pretura Plăşii Buzăul Ardelean, Dosar nr. 661, p. 225

2. Ibidem, Dosar nr. 662, p. 8

3. Ibidem, Dosar nr. 662, p. 17

4. Ibidem, Dosar nr. 662, p. 33

5. Ibidem, p. 34

6. Ibidem, p. 35

7. Ibidem, p. 37

8. Ibidem, p. 38

9. Ibidem, p. 39

10. Ibidem, p. 41

11. Ibidem, p. 42

12. Ibidem, p. 46

13. Ibidem, p. 48

14. Ibidem, p. 49

15. Ibidem, p. 50

16. Ibidem, p. 51

17. Ibidem, p. 52

18. Ibidem, p. 53

19. Ibidem, p. 54

20. Ibidem, p. 55

21. Ibidem, p. 56

22. Ibidem, p. 57

23. Ibidem, p. 58

24. Ibidem, p. 59

25. Ibidem, p. 60

26. Ibidem, p. 61

27. Ibidem, p. 62

28. Ibidem, p. 63

29. Ibidem, p. 64

30. Ibidem, p. 65

31. Ibidem, p. 66

32. Ibidem, p. 67

33. Ibidem, p. 68

34. Ibidem, p. 69

35. Ibidem, p. 70

36. Ibidem, p. 71

37. Ibidem, p. 72

38. Ibidem, p. 73

39. Ibidem, p. 74

40. Ibidem, p. 75

41. Ibidem, p. 76

42. Ibidem, p. 77

43. Ibidem, p. 78

44. Ibidem, p. 79

45. Ibidem, p. 80

46. Ibidem, p. 81

47. Ibidem, p. 87

48. Ibidem, Dosar nr. 663, p. 9

49. Ibidem, p. 14-19

50. Ibidem, p. 20

51. Ibidem, p.21-25

52. Ibidem, p. 30

53. Ibidem, p. 34

54. Ibidem, p. 36

55. Ibidem, p. 43

56. Ibidem, p. 45

57. Ibidem, p. 46

58. Ibidem, p. 31

59. Ibidem, p. 83

60. Ibidem, p. 40

61. Ibidem, p. 41

62. Ibidem, p. 48

63. Ibidem, p. 52

64. Ibidem, p. 55

65. Ibidem, p. 56

66. Ibidem, p. 60

67. Un an de stăpânire maghiară în Transilvania de Nord, Monitorul Oficial şi Imprimeria Centrală a Statului din Bucureşti, 1942, pp. 1-120

68. Ibidem, p. 2


 Martiri Romani din Transilvania back 
Martiri Romani din Transilvania

»Martiriul BisericiiMartiriul Bisericii
»Parohia Aita MareParohia Aita Mare


Martiri Romani din Transilvania

»Diktatul de la VienaDiktatul de la Viena
»Aparatul represiv horthystAparatul represiv horthyst
»Atrocităţi maghiareAtrocităţi maghiare
»Aita SeacăAita Seacă
»Câmpia TurziiCâmpia Turzii
»CiumirnaCiumirna
»CucerdeaCucerdea
»HâdaHâda
»HalmăjdHalmăjd
»HodoşHodoş
»HuedinHuedin
»IanculeştiiIanculeştii
»IpIp
»LăscudLăscud
»LuduşLuduş
»MoiseiMoisei
»Mureşenii de CâmpieMureşenii de Câmpie
»Prundu BârgăuluiPrundu Bârgăului
»SărmaşuSărmaşu
»TrăzneaTrăznea
»ZalăuZalău


Martiri Romani din Transilvania

»ZalăuCrime maghiare in Nordul Ardealului
»ZalăuPresa maghiara anti-Romania
»ZalăuFilme
»ZalăuDocumente, carti
»ZalăuImnul Eroilor



Home |  Filme |  Fotografii |  contact@martiriromani.com
GID-Romānia  | CivicNet-Piata Universitatii  | CivicMedia  | Victor Roncea  | Dan Tanasa  | Condeiul Ardelean
Muzee din Maramures  | Muzeul National al Refugiatilor  | Parohia Aita Mare  | Forumul Civic al Romānilor din Harghita si Covasna
Sindicatul C.T.F. Brasov 2007