Martiri Romani din Transilvania  
»HomeHome
»Martiriul Bisericii Ortodoxe Române din ArdealMartiriul Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal
»Masacre din 1917-1919Masacre din 1917-1919
»Teroarea horthystăTeroarea horthystă
»Decembrie 1989Decembrie 1989
»Târgu Mureş 1990Târgu Mureş 1990
»CriminaliCriminali
»Filme, documenteFilme, documente
»FotografiiFotografii


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


Martiri Romani din Transilvania


 Martiri Romani din Transilvania back 

Cioclul dosarelor



Ziarul de Mures, 22 august 2005
Liviu Moica, procuror inspector la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, a dosit timp de 15 ani dosarul asasinării lui Simion Frandeş, omorât în martie 1990. Deşi dosarul i-a fost solicitat în repetate rânduri, începând din 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a dat acelaşi răspuns: dosarul nu este la noi.

Brusc, la 2-3 săptămâni după ce fapta s-a prescris, dosarul a apărut şi a fost predat spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. Incalificabil. Timp de 15 ani procurorul nu a efectuat în acest dosar nici un act de urmărire penală. Poliţia nu a primit nici o adresă de la Parchet pentru a efectua cercetări. ZIARUL de Mureş aşteaptă o anchetă a Parchetului General în acest caz. Pentru 15 ani de tăcere vinovată.

Liviu Moica, procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, a pozat întotdeauna într-un magistrat experimentat, moral şi incoruptibil. ZIARUL de Mureş vrea să demonteze bucăţică cu bucăţică coroana de justiţiar perfect a lui Liviu Moica, supunându-vă atenţiei un caz incredibil. Îngroparea timp de 15 ani a dosarului crimei asupra lui Simion Frandeş, din satul Toaca, comuna Hodac.

Crima

În 20 martie 1990, în Târgu Mureş au ajuns din Hodac şi Ibăneşti trei autobuze. Într-unul dintre ele, condus de Venuţ Gliga, se afla şi Simion Frandeş, un hodăcean de 57 de ani, care a plecat de lângă soţie, chemat de dangătele clopotului de la biserica din sat, care rosteau metalic că le sunt copiii în pericol la Târgu Mureş. Autobuzul a ajuns după amiază, iar Frandeş s-a contopit în mulţimea de români, aflată în faţa Palatului Administrativ şi care era despărţită de tabăra maghiară printr-un cordon de poliţişti. Atunci când lanţul uman a fost rupt, hodăcenii speriaţi au ţâşnit spre Panov unde erau parcate autobuzele. Maghiarii i-au urmărit şi le-au incendiat autobuzele, dar mulţi au reuşit să scape. Simion Frandeş însă nu. A sărit din autobuz, a fost bătut crunt, transportat apoi la spital pentru că prezenta multiple fracturi şi contuzii. După câteva zile în care a zăcut inconştient în Spitalul Judeţean, a fost mutat la Bucureşti unde a suferit mai multe intervenţii chirurgicale, dar viaţa nu i-a mai fi putut salvată. Simion Frandeş a murit în 29 martie pe tărâmuri străine (aşa cum se poate constata şi din certificatul de deces, eliberat de Primăria Sectorului I Bucureşti), fiind vegheat de una din fiicele sale, Floarea Niculici, şi de ginerele său.

Înmormântarea

Dosarul de urmărire penală pentru tentativă de omor a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş în 21 martie şi i-a fost repartizat procurorului Liviu Moica. Din 29 martie, infracţiunea a fost încadrată la omor deosebit de grav. Desemnarea lui Moica în acest dosar a fost poate una din cele mai nefericite alegeri deoarece procurorul şi-a bătut joc de caz, distrugând orice şansă ca familia lui Simion Frandeş să descopere adevărul.

Iar dosarul vorbeşte sec şi necruţător despre Liviu Moica.

Între 21 martie şi 5 septembrie 1990, procurorul Moica nu a întocmit nici un act de urmărire penală, singurele înscrisuri la dosar fiind 8-9 declaraţii de la hodăceni (martori şi părţi vătămate), iar despre cercetare la faţa locului nu s-a pus problema. În 12 septembrie 1990, în dosarul Simion Frandeş este consemnat ultimul înscris din dosar care are legătură directă cu ceea ce i s-a întâmplat hodăceanului. Dosarul 5131/P/1990, înregistrat la Procuratura Bucureşti (cum se numea atunci Parchetul General), tocmai era făcut dispărut, înmormântat în biroul lui Liviu Moica. La ordinul cui, la sugestia cui nu ştim dacă vom afla vreodată.
Într-o asemenea situaţie, în care procurorul nu dă de capăt unui caz, el are totuşi obligaţia să efectueze cercetări, inclusiv la faţa locului, în vederea descoperirii autorilor. Dacă după o anumită perioadă (timp în care se ocupă de caz, ia declaraţii) nu găseşte autorii, trebuie să trimită dosarul prin adresă Serviciului Judiciar al Poliţiei care să efectueze toate cercetările. Doar că acest lucru nu s-a întâmplat, semn că procedura pentru Moica se aplica după bunul plac.
După 15 ani de linişte, dosarul a reapărut în aprilie 2005, când fapta era prescrisă. Şi autorii neidentificaţi. Poate nici nu ar fi fost aduşi în instanţă vreodată. Ceea ce nu îl scuză însă pe Moica.

Minciuna

În 2002, Parchetul General a făcut primele demersuri pentru a primi o situaţie cu dosarele nerezolvate (cu autori necunoscuţi) din teritoriu. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a început să facă investigaţii pentru a afla în ce sertar sau în care arhivă s-a rătăcit dosarul Frandeş. De la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel au primit invariabil acelaşi răspuns: dosarul nu se află la noi. Au fost trimise adrese şi la Poliţie, iar după căutări amănunţite, poliţiştii au constatat că dosarul nu a fost niciodată înregistrat la ei.
În tot acest timp, Moica a tăcut mâlc, mai pe şleau a minţit, susţinând că dosarul nu se află la el. Teoretic, acesta ar fi trebuit să se găsească în arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş. Doar că Moica se mutase la Parchetul Curţii în 1994, fără a preda însă şi cazul Frandeş. Şi a tăcut până în aprilie 2005, când printr-o adresă Parchetul CA trimite spre competentă soluţionare dosarul lui Simion Frandeş Parchetului de pe lângă Tribunal. Absolut întâmplător, după ce fapta a fost prescrisă, ştiut fiind faptul că în cazul unui omor termenul de prescripţie este de 15 ani şi se împlinise în 21 martie 2005, data la care a fost înregistrat în 1990. Fără conştiinţă, fără ruşine şi cu multă nesimţire, mincinosul Moica tăinuise timp de trei ani că reţinuse dosarul Frandeş. Rămâne ca procurorul căruia îi va fi repartizat cazul să dea o soluţie a ruşinii. Nu pentru că autorii nu au fost identificaţi, ci pentru că un coleg, un magistrat a dat dovadă de rea-credinţă.
Liviu Moica s-a retras la adăpostul unui concediu care îl va scoate probabil în pensie, fără a ne permite să-i adresăm întrebarea copiilor: de ce? Fără ca rudele lui Frandeş să afle vreodată de ce un procuror, care aplică legea, nu a folosit aceeaşi măsură şi pentru soţul şi tatăl lor.
Cu toate că speră într-o pensie liniştită şi bănoasă, drept pentru care a cerut să intre în sala de judecată, ne vom permite să sesizăm Parchetul General în cazul Moica. Poate ne vor răspunde ei.

Ligia VORO

Greu mi-o fost
Simion Frandeş a lăsat în urma lui 6 copii, din care cel mai mic avea doar 14 ani şi îl însoţise la Târgu Mureş pe tatăl său. Am căutat-o însă în Toaca pe soţia sa, Maria Frandeş, care nu o duce foarte bine. S-a descurcat cum a putut din pensia de urmaş, astăzi în sumă de 1,5 milioane de lei. Nu i-a dat nimeni vreo despăgubire pentru soţul mort, nu a întrebat-o nimeni cum se descurcă în toţi aceşti 15 ani. Acum se mai întreabă din când în când: "unde e dreptatea?".

Rămasă văduvă, îşi aminteşte şi acum cum a plecat bărbatul ei pe un drum fără întoarcere. "Când o venit dimineaţa de la pădure, m-o întrebat dacă am auzit că sunt probleme la Târgu Mureş. Am sunat la Târgu Mureş, da' nu mi-o răspuns nimeni. Au tras clopotele, o mers în jos şi când s-o întors mi-o zis că "mă duc până la Mureş să văd de copii". O vrut să meargă şi ăsta mic, Dinu (n.red. Dorin Frandeş), n-am vrut să îl las, da' tot s-o dus. La Târgu Mureş s-o întâlnit cu copiii, i-o zis "ticule rămâi la noi" şi n-o vrut să rămână, o zis că merge acasă. O văzut că sunt bine şi o vrut să vină acasă. De întors s-o întors numai Dinu, care mi-o zis: "Dumnezeu ştie câţi sunt morţi". Dimineaţă m-am dus la spital, nu o vrut să mă lase să-l văd. Era distrus de tot în spital, da' nu putea să mi-o spună".
Încheie trist: "Ajutor numai de la Dumnezeu mai aştept".

Liviu Moica, în prezent procuror inspector în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, are 68 de ani, deci este pensionabil. Cererea a depus-o luna trecută, dar a intenţionat să şi-o retragă.

Este cunoscut şi dintr-un dosar la fel de contestat: Hădăreni, despre care ZIARUL a scris în nenumărate rânduri.

Liviu Moica a fost în 2003 şi subiectul unei interpelări parlamentare formulate de către deputatul harghitean Becsek Garda Dezideriu Coloman, deloc laudativă şi care ridică serioase semne de întrebare asupra moralităţii procurorului. Mai jos consemnăm interpelarea parlamentară.

"Am ascultat cu deosebită atenţie strategia privind reforma în Ministerul Public, prezentată de noul procuror general al României.
Am fi aşteptat ca domnul Ilie Ion Botoş, în noua strategie a institutului pe care îl conduce, pe lângă cauzele penale din sfera criminalităţii economico-financiare şi privatizări frauduloase să facă referire şi la soluţionarea, în mod fraudulos, a unor dosare legate de comiterea unor infracţiuni silvice, care sunt înregistrate la "lucrări penale", "cu autori neidentificaţi", cu toate că se cunosc atât infractorii, cât şi infracţiunile comise de reprezentanţii mafiei lemnului.

Cazul cel mai concret îl reprezintă rezoluţia nr.155/2002 din 24 ianuarie 2003, când Parchetul de la lângă Tribunalul Harghita a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Sandor Pongratz, cu toate că învinuitul a săvârşit infracţiunea de instigare la tăiere de arbori fără drept, prevăzută şi pedepsită de art. 97 din Codul silvic, şi infracţiunea de furt de arbori, prevăzută şi pedepsită de art. 98 din Legea nr. 26 din 1996.

Acelaşi procuror, în rezoluţia din 5 februarie 2001 nu ia în considerare raportul de expertiză tehnică întocmit de Biroul de expertize contabile şi tehnice judiciare Bucureşti, dispunând fără temei legal scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Denes Dominic.
Mai mult chiar, procurorul inspector Liviu Moica, procuror de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş, în răspunsul său din 16 iunie 2003 precizează, cu un cinism nemaiîntâlnit, următoarele: "Deputatul UDMR, adică eu, din judeţul Harghita, care a depus reclamaţia, a vizat doar o problemă politică amplificată apoi de Corpul de control al Guvernului".

Mai concret, constatările unei comisii parlamentare, rezultatele cercetărilor efectuate de către Departamentul de control al Guvernului, raportul de expertiză tehnică, întocmit pe baza Ordonanţei din 1999, al Inspectoratului de Poliţie sunt considerate de către domnul procuror Liviu Moica ca o problemă politică, iar infracţiunile, abuzul în serviciu contra intereselor publice, nu se iau în considerare de către organele de cercetare penală.

Domnule procuror general al României, sper ca reforma din Ministerul Public să prevadă eliberarea din funcţie a procurorilor corupţi care susţin, prin rezoluţiile lor, mafia lemnului"



 Martiri Romani din Transilvania back 
Martiri Romani din Transilvania

»Martiriul BisericiiMartiriul Bisericii
»Parohia Aita MareParohia Aita Mare


Martiri Romani din Transilvania

»Diktatul de la VienaDiktatul de la Viena
»Aparatul represiv horthystAparatul represiv horthyst
»Atrocităţi maghiareAtrocităţi maghiare
»Aita SeacăAita Seacă
»Câmpia TurziiCâmpia Turzii
»CiumirnaCiumirna
»CucerdeaCucerdea
»HâdaHâda
»HalmăjdHalmăjd
»HodoşHodoş
»HuedinHuedin
»IanculeştiiIanculeştii
»IpIp
»LăscudLăscud
»LuduşLuduş
»MoiseiMoisei
»Mureşenii de CâmpieMureşenii de Câmpie
»Prundu BârgăuluiPrundu Bârgăului
»SărmaşuSărmaşu
»TrăzneaTrăznea
»ZalăuZalău


Martiri Romani din Transilvania

»ZalăuCrime maghiare in Nordul Ardealului
»ZalăuPresa maghiara anti-Romania
»ZalăuFilme
»ZalăuDocumente, carti
»ZalăuImnul Eroilor



Home |  Filme |  Fotografii |  contact@martiriromani.com
GID-Romānia  | CivicNet-Piata Universitatii  | CivicMedia  | Victor Roncea  | Dan Tanasa  | Condeiul Ardelean
Muzee din Maramures  | Muzeul National al Refugiatilor  | Parohia Aita Mare  | Forumul Civic al Romānilor din Harghita si Covasna
Sindicatul C.T.F. Brasov 2007