|
|
» Masacre din 1917-1918
| |
"Natia ungară este cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaste decât victoria. In noi fierbe sângele lui Attila, al lui Arpad si al lui Ghinghis-Han"..
"Nincs kegyelem" (Fără îndurare) de Ducso Csaba, Budapesta, 1939 |
| |
|
| |
Rămăsitele bisericii românesti din comuna Bezinul Nou, care a fost distrusă de horthysti în toamna anului 1940.
|
| |
IERTĂM, DAR NU UITĂM!
Răzvan Ducan, Revista Agero Stuttgart
Pe lângă tristele adevăruri ştiute şi numite Trăznea, Ip, Moisei, Sărmaşu, Sucutard, Mureşenii de Câmpie, etc. din timpul odiosului Dictat de la Viena şi al perioadei imediat următoare celui de al II-lea război mondial, sunt şi adevăruri nespuse încă, sau spuse parţial. Un exemplu edificator: satul Corneşti, din judeţul Mureş.
Dictatul, impus samavolnic României, la 30 august 1940, de către Germania hitleristă şi Italia fascistă, răpea acesteia nord-vestul Transilvaniei, anexându-l Ungariei. Mai exact un teritoriu de 43.429 kmp, cu peste 2.667.000 de locuitori, din care mai multe de jumătate erau români. Ungaria vedea în acest fapt al anexării un prim-pas pentru ţelul său revizionist, revanşard, de anihilare a Tratatului de la Trianon din 1920, şi de refacere a himerei "Ungariei Milenare", (şi) prin alipirea la ea a întregii Transilvanii. Văzându-se cu aceşti "primi saci în căruţă", datorită "manei cereşti" primite de la Hotelul Belvedere din Viena, în acel sfârşit de august '40, Ungaria horthystă a considerat necesar, ca un pas spre dezideratul propus, anihilarea, cu orice preţ, a elementului românesc preponderent. S-a văzut, astfel, pusă în postura de a avea posibilitatea punerii în practică a ideilor permanentei propagande antiromâneşti făcute, după, dar şi înainte, de Trianon. »» continuare | | | Când ţara si-a pierdut identitatea (1)
Raoul Şorban, Invazie de stafii
Protestul popular, oricât a fost el de energic, nu putea avea o pondere reala in modificarea deciziei de la Viena. Tot ce se spunea, se scria, se simtea ori se striga pe strazi, toate incercarile de a infrunta Diktatul se dovedeau a fi neputincioase in fata mecanismului puterii si a birocratiei politice manevrate de Germania, Italia si U.R.S.S. Aliantele si garantiile acordate României anterior anului 1940 cuprinse in documentele parafate cu buna credinta si speranta, datorita schimbarii brusce intervenita pe scena politica mondiala prin intelegerea dintre Germania nazista si Uniunea Sovietica, nu mai aveau nici o valoare intrinseca pentru România. »» continuare | | | ROMÂNII ARŞI PE RUG
Cicerone Ioniţoiu, procesulcomunismului.com
Mult a suferit poporul român, mult sânge a curs, multe lacrimi s-au vărsat pentru consfinţirea dreptăţii pe vatra strămoşeasca.
Când zorii libertăţii s-au ivit, când eşafodajul şubred al imperiului austro-ungar din centru europei, care stăpânise autocrat peste 17 limbi - adevărat Babilon -, a început sa se năruie, popoarele îşi cereau dreptul la viata naţionala, unele după altele începând din Octombrie 1918.
Prezicerile lui Octavian Goga din 19 Aprilie 1915 se adevereau: "în asemenea împrejurări se impune pentru orice gânditor adevărat ca popoarele din Austro-Ungaria să trebuiască a fi dezrobite ca să poată şi ele să fie introduse în lumea senină a idealului; iată de ce zdrobirea împărăţiei habsburgice, curăţirea acestui cancer moral de pe trupul Europei este o adânca datorie de salubritate internaţionala. La aceasta îngropăciune suntem datori sa asistam si noi. Noi, popor românesc, suntem chemaţi sa aruncam cel dintâi bulgar de pământ pe acest sicriu vinovat. Noi, fiindcă noi avem un război mai mare al suferinţei si noi ne înfăţişăm la aceasta îngropare cu cea mai mare durere în suflet... Poporul român din Transilvania a slujit cu aur, a slujit cu sânge o ingratitudine milenara, o mie de ani ne-au minţit." »» continuare | | |
Facsimil din ziarul "Universul" privind expulzările de intelectuali din nord-vestul României - Octombrie 1940.
|
| |
|
|
|
